Haz de necaz, în izolare

Miaunel în izolare

Haz de necaz

N-am mai plecat de acasă de 38 de zile… Știu, sunt binecuvântată că am o curte și că sunt bine dar facebook-ul parcă îmi face în ciudă și îmi amintește că anul trecut în perioada asta am zburat pentru prima dată cu avionul la Praga! Ce vremuri!

Bineînțeles că România e în stare de urgență doar de o lună dar eu având o afecțiune autoimuna și fiind în tratament cu imunosupresoare, am furat startul și am instituit-o, în familie, mult mai devreme.

Și dăcă tot suntem în stare de urgență , eu și soțul, ne-am apucat și de dat ordonanțe militare, că doar nu puteam fi mai prejos decât autoritățile centrale.

Astfel le-am ,,ordonat,, mamei, cățelului și pisicilor să intre în izolare. Țiți ne-a zis că dacă îl băgam în izolare, nu mai are pe cine să latre, așa că cerut șomaj tehnic. Cu mama am scăpat ușor că e pensionară iar pisicile au zis că ele își vor continua activitatea la domiciliu.

După vreo lună de stat în izolare însă, vântul începuse să bată cu putere prin frigider și prin dulapurile din bucătărie iar cum n-am găsit nici un cocos prin jur, precum concurenții de la Survivor ci doar una-două cepe, am mai dat o ordonanță ce stabilea că pentru binele familiei, soțul trebuie să se sacrifice, să iasă din izolare si să înfrunte inamicul pentru a face aprovizionarea cu medicamente și alimente.

O noapte înainte nu am putut dormi. O mie de gânduri se învârteau prin capul meu. Oare îl va opri poliția? E bine completată declarația? Oare va fi aglomerat în farmacie? Dar în supermarket? Se respectă oare regulile de distanțare sociala în acestea?

În ziua stabilită ne-am trezit cu noaptea în cap, el s-a echipat cu măști, mănuși, dezinfectant, rețete, liste de cumparături și bineînțeles declarație pe propria raspundere și cu inima cât un purice a plecat în oraș, nu înainte însă de a stabili, de comun acord, circuitele epidemiologice.

După vreo patru ore s-a întors cu portbagatul plin, cu vești despre ce se mai întâmplă în lume și am urmat regulile stabilite pentru decontaminare.

Mama însă a încurcat circuitul cumpăraturilor și am fost nevoită să-i transmit o mustrare, amintindu-i totodată că absența sau încălcarea protocoalele și circuitele epidemiologice au dus la infectarea multor cadre medicale și pacienți în spitale.

Apoi, cu mic și mare, ne-am apucat să spălăm și să dezinfectăm portocale, cartofi, bidoane cu apă, ulei sau iaurt, pungi cu biscuti și cu pâine. Bineînțeles că nici soțul n-a scăpat de spălări și dezinfecții repetate!

Gânduri în izolare

Doamne, ce a făcut virusul ăsta din noi? Unii batem record, după record la consumul de apă, de săpun și de spirt iar alții ies în fiecare zi după câte o pâine…

Țipăm că nu suntem lăsați să mergem la biserică dar mulți nici nu ne mai amintim când am fost ultima dată…

Înainte de această pandemie, femeile musulmane, erau împiedicate în anumite țări să poarte, în spațiu public, valul ce le acoperă chipul, acum noi nu știm cu ce să ne acoperim fața, de teama unei posibile infectări cu temulul virus Sars-Cov-2…

Contestăm totul sau nimic… Credem totul sau nimic … și ne temem de spitale…

Numai politicienii au rămas politicieni iar oportuniștii, oportuniști chiar și în izolare…

 

Recomandări

Coșmarul Covid-19

Persoanele vulnerabile și Covid-19

 

 

 

 

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply