O persoană cu dizabilități dă în judecată Primaria Comunei Strunga și pe secretarul acesteia

O persoană cu dizabilități dă în judecată Primaria Comunei Strunga și pe scretarul acesteia

Conform statisticelor, 1% din populație trăiește cu diagnosticul de poliartrită reumatoidă.
Poliartrita este o boală autoimună ce afectează articulațiile, în unele cazuri, și organele interne.
Dacă în prezent există, și în țara noastră, foarte multe medicamente ce pot încetini sau stopa evoluția bolii, înainte de anul 2000 nu erau prea multe opțiuni terapeutice pentru pacienții diagnosticați cu această afecțiune, așa că ajungeau în doar câțiva ani să își piardă parțial sau chiar total mobilitatea.
Pe lângă zile și nopți cu dureri crunte, aceștia erau nevoiți să facă față și impactului emoțional produs de deformarea articulațiilor, de limitarea autonomiei și de noul statut de persoană cu dizabilități.
Una dintre persoanele diagnosticate, înainte de 1989, cu poliartrită reumatoidă și care, în absența unui tratament adecvat, a ajuns să aibă o dizabilitate locomorie este Nicoleta Anca din comuna Strunga, județul Iași.
Nicoleta a fost nevoită să se confrunte, încă din copilărie, nu doar cu evoluția necontrolată a bolii ci și cu mentalitatea oamenilor din jur și a anumitor instituții publice din județul Iași, în anul 2022 ea ajungând să dea în judecată secretarul și Primaria comunei Strunga.
Mai multe despre lupta Nicoletei, o voi ruga chiar pe ea să ne spună.
IPN: Nicoleta, te rog să ne spui căte ceva despre tine și despre lupta ta pentru o viața normala!
NA: După cum ai spus și tu, mă numesc Nicoleta Anca, am 47 ani și poliartrită reumatoidă de peste 33 de ani.
De-a lungul anilor, am trecut prin toate schemele terapeutice, am experimentat dureri de toate felurile, am pierdut lupta cu deformările articulare și cu toate astea, nu m-am lăsat învinsă de PR și am încercat să fac față provocărilor fiecarei zile.
Am învățat sa trăiesc cu ea, studiind mult. Sunt asistent principal farmacie, pensionată însă pe caz de boală în anul 2016.
Din anul 2012 am și un certificat de încadrare în grad de handicap grav, definitiv.
IPN: Povestește-ne cum ai ajuns în situația de a da în judecată Primăria Comunei Strunga și pe secretarul acesteia?
NA: Eu locuiesc intr-un imobil cu patru apartamente de când m-am născut.
În jurul anilor 1990, în apartamentul de la parter s-a mutat secretarul Primăriei ce a ajuns să ne transforme viața într-un coșmar.
Fiind o persoană agresivă, prima soție se refugia mereu la noi în căutare de ajutor.
Și de aici a inceput ura vecinului față de familia mea.
Astfel a inceput să mă numească handicapată, strâmbă, fâcând referire mereu la problemele mele de sănătate.
A divorțat de fosta soție dar a continuat să mă jignească și să ne facă tot felul de probleme.
Membri ai familiei mele au încercat să vorbească cu el, însă fară nici un rezultat.
După partaj a trebuit să părăsească imobilul dar a revenit după vreo șapte ani, recăsătorit, actuala soție recuperând apartamentul.
Așa că am redevenit vecini de aproximativ șase ani.
Au trecut astfel peste 20 ani (cu pauza menționată) de când mă jignește, menționând dizabilitatea mea locomotorie.
În urmă cu 12 ani, vecinul și fratele lui mi-au lovit partenerul de viață și i-au spart arcada, însă fratele a luat toată vina asupra-i.
Ura domnului a crescut în intensitate când, în încercarea de a mă apăra, am apelat la institutiile statului: Primărie, Prefectură, Poliție, Agenția Națională a Funcționarului Public, etc, imaginea-i de functionar public având de suferit.
Aceste sesizări nu l-au oprit însă, ba mai mult, i-a transmis și actualei soții toata ura iar acum trei ani aceasta, fără să fi schimbat vreodată vreun cuvând cu mine, m-a făcut schizofrenică și handicapată.
Am făcut plângere la Poliție, la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii și a primit avertismente. A declarat la Poliție că o sa aibă un comportament civilizat dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Având o boala autoimuna, tot acest stres psihic mi-a afectat sănătatea, mi-a agravat și mai mult poliartrita.
Nu înteleg cum pot unii oameni, în secolul acesta, să denigreze o persoană cu dizabilități, cu atât mai mult cu cât aceștia lucrează cu publicul, într-o instituție publică.
De câțiva ani, m-am mutat în Italia pentru că aici lucrează soțul și pentru că boala mea a avansat foarte mult iar sistemul sanitar din această țară îmi oferă mai multe oportunități, vin însă destul de des în Strunga pentru a-mi ajuta mama.
În anul 2022, vecinii au facut iarăși scandal și am considerat că s-a umplut paharul, așa că am decis să deschid proces pentru ca eu și familia mea să putem trăi în liniște.
Sunt conștientă că dacă nu câștig procesul, îmi va face viața un iad.
Însă îmi doresc ca nici o persoană cu dizabilități să nu mai treacă prin ce am trecut eu. Consider că avem dreptul să trăim demni, să ne simțim integrați și protejați.
E groaznic să fii persoană cu dizabilități în Romania!
Am acționat în instanță și Primăria Comunei Strunga deoarece, deși Prefectura a spus că e de competența Primăriei să ia măsuri împotriva secretarului, aceasta a ignorat toate sesizările mele.
În plus, am întâmpinat probleme, în această instituție, când trebuia să rezolv ceva ce ținea secretar.
Dacă voi câștiga procesul, banii primiți ca despăgubiri îi voi dona în sprijinul persoanele cu dizabilități.
IPN: Mulțumesc mult, Nicoleta! Sentința acestui proces să aducă liniștea de care tu și familia ta aveți nevoie!
Câte persoane cu dizabilități din România nu au fost oare jignite doar pentru că au anumite limitări, pentru că sunt altfel?!
Din păcate, însă cele mai multe nu mai au puterea să lupte sau nu mai au încredere că se poate schimba ceva într-o țară ce parcă și-a însușit sloganul ,,lasă că merge și așa!”
Nicoleta ar putea fi cea care să deschidă un drum nou pentru persoanele cu dizabilități, un drum pe care orice denigrare va fi sancționată aspru de instituțiile statului dar și de opinia publică.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*