Persoanele cu dizabilitati cand merg la cumparaturi intampina o serie de probleme
In ultimii ani am scris de nenumarate ori despre problemele pe care le intampina persoanele cu dizabilitati atunci cand merg sa-si faca cumparaturile: locurile de parcare speciale ocupate de persoane valide, absenta rampelor de acces in marketuri, absenta caselor destinate acestora, absenta, numarul insuficient sau reau-vointa a angajatilor care sa ofere consultanta, rafturi ce nu sunt accesibile etc. Toate aceste neajunsuri ce tin de proasta organizare a marketurilor si lipsa accesibilizarii acestora, le-am experimentat eu insami sau mi-au fost semnalate de alte persoane cu dizabilitati.
O experienta inedita
De obicei merg sa-mi fac cumparaturile insotita pentru ca-mi este mai dificil sa aleg produsele de pe rafturile de jos, de pe cele de sus sau produsele ce au o greutate mai mare dar uneori se intampla sa merg singura si sa fiu ajutata, atunci cand e cazul, de un alt cumparator sau de vreun angajat(daca se afla prin zona). Ieri insa am experimentat o situatie pe care n-as fi crezut-o posibila. In general oamenii sunt destul de draguti atunci cand vad ca ai nevoie de ajutor… dar se pare ca exista si exceptii.
Ce surprize iti pot face alti cumparatori
Pe cand ma aflam in supermaketul in care imi fac cumparaturile de obicei, am mers sa-mi cantaresc legumele si am lasat cosul de cumparaturi la vreun metru departare, intarziind cel mult un minut. Cand am revenit, pentru a pune legumele in cos, am descoperit in el un produs ce nu-mi apartinea si un barbat la vreo 50 de ani, s-a apropiat pentru a mai adauga si alte fructe. I-am atras atentia ca a incurcat cosurile. Dansul sustine insa cu tarie ca acesta ii apartine. Atunci ma retrag, privesc in jur si vad un alt cos lasat la vreo cinci metri. Atunci am banuit ca cineva mi-a impins cosul acolo iar cumparatorul in cauza pleaca zambind, alaturi de insotitoarea lui. Nu mi-am inchipuit nici macar o clipa ca acea persoana imi luase in mod voit cosul. In mai putin de un minut mi-am dat seama ca acela nu era cosul cu care intrasem in supermaket si am realizat de ce barbatul respectiv isi dorise sa scape de el. Carutul avea o problema la o roata si atunci cand il impingeai mergea oricum, numai drept nu, asa ca decat sa iasa din market si sa-si ia un alt cos si-a gasit ,,victima” perfecta, o persoana cu o dizabilitate locomotorie. Astfel mi-a transformat timpul dedicat cumparaturilor intr-un chin.
Desi stiu ca aceste randuri nu vor fi niciodata citite de acel cumparator, tin sa-i multumesc pentru ,,bunul simt” de care a dat dovada. Probabil in acest stil isi rezolva toate problemele aparute in viata-i.
Va recoman sa cititi pe aceeasi tema si:
Au nevoie persoanele cu dizabilitati de asistenta la cumparaturi?
Doamne e, nu-mi vine sa cred ca a fost in stare de asemenea răutate! Daca era un copil, mai era de inteles.