In cautarea sarbatorilor de altadata

Mi-am facut bradutul… L-am ,,gatit” de sarbatoare. E recent venit in familie si am zis ca n-ar fi rau sa-l facem sa se simta binevenit.

Si daca tot e sezonul bradutilor, l-am pregatit si pe fratiorul lui care are deja vechime si se cam gandea la pensiona.

Cum toti prietenii lor se falesc de vreo doua saptamani cu podoabele argintate, am zis ca e momentul sa nu se simta nici ei mai prejos.

Si totusi…

Imi aminesc ca in copilarie eu si tatal meu ne apucam de impodobit bradul (natural) in seara de ajun iar mirosul de brad ce parfuma intreaga casa ca si fiecare sclipire a instalatiei ce imita forma garoafelor imi aducea atata bucurie!

Acum imi privesc bradul si parca nu reuseste sa-mi mai trezeasca aceleasi trairi. Nici brazii naturali nu mai au aceeasi mireasma.

Oare de ce sarbatorile de iarna nu mai au acelasi farmec ca in copilarie?

Intalnim braduti mandru impodobiti la orice pas iar sclipirile multicolore ne rasfata privirea oriunde o indreptam si cu toate acestea…

Ceva lipseste. Suntem mai bogati material si mai saraci sufleteste. Nu mai stim sa ne bucuram ca in copilarie. Nu mai stim sa ne bucuram ca in acele vremuri in care aveam atat de putin… Si totusi atat de mult!

Timpul parca nu mai are rabdare cu noi. Si noi nu mai avem rabdare cu el.

Mi-am impodobit bradutii si sunt in cautarea farmecului sarbatorilor de altadata!

Mi-e dor de copilarie!

Va recomand sa cititi si

Craciunul inseamna familie, Craciunul inseamna iubire

Un decembrie la fel si totusi altfel

,,Vine seara de Craciun, la multi ani, la multi ani…”