Mi-e dor, bunico, de vremurile-n care
Nu existau tablete și nici calculatoare,
La iPod-uri noi nu visam
Iar de poveștile-ți nu ne mai săturam!
Mi-e dor, bunico, de timpurile-n care
Nu urmăream reality-uri la televizoare
Și alergam prin bălți, plini de noroi,
Până ieșeai tu și strigai la noi!
Mi-e dor și de acele seri în care
Ne adunam pe lângă foc cu mic, cu mare
Pâlpâirea unui lemn în sobă ne-ncălzea,
Bunicul din război ne povestea.
Tu însă bunico, ai plecat…
Tehnologia ne-a acaparat și ne-a însingurat,
Unul de altul, nu știm să ne mai bucurăm,
Viața trece… Noi cu privirea-n monitoare stăm!
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.