Drumul meu

Merg singura pe drumul meu,
Chiar de mi-e bine, chiar de mi-e greu,
Din cand in cand doar intalnesc pe cineva
Ce merge pe a lui cale… altundeva.

Si merg, fara sa stiu spre ce ma indrept,
Inima-mi ba zburda, ba suspina-n piept,
E fericita cand e soare si are cui sopti
Si trista, cand al singuratatii nor deasupra-i va pluti.

Merg si incerc sa ma bucur mereu,
De privelistea drumului meu,
De florile ce-n cale-mi le intalnesc,
De-a soarelui raze, atunci cand ma  insotesc.

Pasesc in fiecare zi, fara sa stiu,
Daca-i devreme sau e prea tarziu,
De drumul drept sau serpuit va fi,
De fi-va-i bine sau greu inimii.

Ma deplasez fara incetare,
Sperand ca voi avea doar soare,
Speranta este tot ce mi-a ramas,
Doar ea ma insoteste la fiecare pas.

4 Comments

Leave a Reply