In zorii zilei, cand oamenii inca se mai afla pe taramul viselor, pamantul s-a hotarat sa-si intrerupa somnul linistit, pentru o clipa, incepand parca sa se foiasca in speranta ca-si va gasi o pozitie mai buna in care sa-si continuie odihna .
De cate ori incepe sa se miste ,in intelepciunea lui milenara ,ne da cate o lectie de viata.
.Casa incepe sa se zgaltaie ,scuturata parca de un urias nevazut, inima incepe sa ne bata cu putere ,parca nevrand sa mai ramana la locul ei,uitam sa mai respiram si in acea clipa intelegem cat de efemer este totul.
Toate problemele care ne framantau, toate supararile care ne intristau ,toate lucrurile pe care le aveam sau dupa care tanjeam, tot ce credeam ca e important pentru noi ,tot ce eronat crezusem ca ne defineste,totul in acea clipa devine insignifiant.Atunci ,realizezi ca importanti sunt doar oamenii, cei apropiati tie dar si cei pe care ii cunosti prea putin sau chiar deloc.In acea clipa realizezi ca doar ei conteaza. Nimic altceva.
Am fi cu mult mai intelepti daca am pastra aceasta lectie totdeauna in inimile noastre si ne-am aminti-o de cate ori ne supara cineva, de cate ori ne confruntam cu o problema cauzata de cineva.
Cu siguranta,viata noastra ar fi mai usoara si mai frumoasa daca am avea in inimi si in minte totdeauna ,ceea ce am invatat ,ce am simtit in zorii unei frumoase zile de primavara!
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.