Merg singura pe drumul meu,
Chiar de mi-e bine, chiar de mi-e greu,
Din cand in cand doar intalnesc pe cineva
Ce merge pe a lui cale… altundeva.
Si merg, fara sa stiu spre ce ma indrept,
Inima-mi ba zburda, ba suspina-n piept,
E fericita cand e soare si are cui sopti
Si trista, cand al singuratatii nor deasupra-i va pluti.
Merg si incerc sa ma bucur mereu,
De privelistea drumului meu,
De florile ce-n cale-mi le intalnesc,
De-a soarelui raze, atunci cand ma insotesc.
Pasesc in fiecare zi, fara sa stiu,
Daca-i devreme sau e prea tarziu,
De drumul drept sau serpuit va fi,
De fi-va-i bine sau greu inimii.
Ma deplasez fara incetare,
Sperand ca voi avea doar soare,
Speranta este tot ce mi-a ramas,
Doar ea ma insoteste la fiecare pas.
U ai scriso?
Da, Ovidiu! Am scris-o ieri.
Acest mic suflet s-a nascut pentru a invata sa nu renunte niciodata la sine insusi, pentru a invata sa sfinteasca…
Codruta, multumesc ,din suflet, pentru frumoasele tale cuvintele si pentru toate bucuriile pe care mi le-ai oferit! Esti un OM,…