Biserica din Borzesti si legenda stejarului pe care a fost construita

Inainte sa plecam la Slanic Moldova, uitandu-ma pe harta pentru a revedea traseul, mi-a atras atentia numele localitatii Borzesti si o amintire din copilarie a inceput sa-si faca loc in gandurile mele.

Intr-una din excursiile scolare la Slanic Moldova, ne-am oprit la biserica  de aici si pentru prima data am aflat legenda stejarului din Borzesti.

Legenda stejarului din Borzesti

Inca din copilarie Stefan cel Mare, caruia i se spunea Stefanita, iubea plaiurile Moldovei si ii plăcea sa se joace cu copiii razesilor.

Unul dintre locurile de joaca preferat se afla in imprejurimile Borzestilor, unde se afla un stejar urias, cu coroana rotunda, gros cat sa-l cuprindă patru oameni. Acolo se intalnea Stefan cu copiii de prin partea locului si se jucau „de-a tatarii”.

Se imparteau in două cete : cei din ceata lui Stefan erau moldovenii iar cei din ceata a doua, in frunte cu micutul razes Mitrut, erau tatarii.

In acele vremuri Moldova era adesea navalita si parjolita de tatari. Erau arse satele si cetatile iar oamenii erau legati si dusi in robie. Cand venea vestea despre navalirea tatarilor, s-aprindea un foc mare, pe culmea unui deal mai inalt, care era vazut de alti pandari, de pe alte dealuri, si asa focurile s-aprindeau unul după altul, din deal in deal, pana sub padurile Sucevei. Asa afla domnul de primejdie si isi aduna ostile sa tina piept navalitorilor iar sarmanii razesi fugeau in codru si-n munte, in timp ce semanaturile ardeau si satele erau sterse de pe fata pamantului.

Astfel ceata de copii, condusa de Stefanita, s-a ascuns la pandă intr-o padurice. Cealalta, in frunte cu Mitrut, s-a ascuns dupa un deal, pe unde navaleau de obicei tatarii adevarati. Apoi a aparut Mitrut, ca un han tataresc ce se prefacea ca este, iscodind cu ochii imprejurimile stejarului. La un chiot al lui, copiii au navalit, umpland valea de strigate vesele.

A iesit si ceata lui Stefanita din padure, aruncand sageti. Viteaz era Stefanita dar nici Mitrut nu se lasa mai prejos. In cele din urma insa Stefanita a biruit.

Prins intre niste lanci de trestie, ca un han-tatar, Mitrut a fost dus la judecata, in fata micilor moldoveni.

Stefanita a inceput a-l judeca, intrebandu-l, de ce-i calca tara? De ce ucide copiii? De ce da foc satelor?

Văzuse cu ochii lui tatari, pe un deal, departe, şi-n urma lor cerul era inrosit de focuri.

-Ce pedeapsă i se cuvine pentru ca a navalit in tara straina? , isi intreba el razesii.

— Sa i se reteze nasul! a spus unul.

— Sa i se scoată ochii! spuse altul.

— Nu, e prea putin!

— Atunci sa fie spanzurat de ramurile stejarului, a spus altul, si Mitrut nu mai putea de bucurie ca va fi legat cu franghiile de subsuori si urcat sus, cum nu mai urcase niciodata!

Copiii si-au desfacut cingatorile, apoi si le-au legat una de alta.

Mitrut radea si batea din palme in timp ce era tras in sus pana la jumatatea stejarului.

Deodată, cum radea el asa s-a uitat in departare si a inceput sa strige:

—Tătarii!!! Vin tătarii! Vin tătari!!!

– Coborati-ma repede! Vin tatarii! a strigat el a doua oară, dar copiii au luat-o la fuga, spre sat, tipand:

— Tătarii!! Vin tatarii!

Au inceput sa bata clopotele. Oamenii se indreptau spre codru, ori luau furcile, coasele si topoarele, gata de aparare.

Tătarii navaleau si-n urma lor colbul urca pana-n inaltimi, amestecate cu fumurile satelor aprinse. Cand au ajuns sub stejarul din Borzesti, hanul l-a zarit intre ramuri pe Mitrut si l-a omorat cu o sageata trasa drept in inima.

Apoi a pornit galop, dand foc satelor, ucigand si prapadind tot, spre Suceava-n sus.

Stefanita si-a promis atunci ca nu va uita niciodata nelegiuirile tatarilor si moartea ingrozitoare a prietenului sau.

Peste ani, ajuns domn al Moldovei, Stefan, cand tatarii au navalit iar plaiurile-i atat de dragi , ii atrage la Borzesti pentru a-si respecta promisiunea facuta in copilarie. Ajuns fata-n fata cu han-tatarul, cu o lovitură de buzdugan i-a repezit palosul din mana!

-Han-tatare, ti-aduci aminte? Intre ramurile acestui stejar, l-ai ucis pe prietenul meu. Intre aceste ramuri vei sfarsi si tu!

Astfel se razbuna  Stefan  cel  Mare pe navalitori, taindu-le pofta sa calce meleagurile Moldovei!

De pe vet am aflat ca ar exista doua variante ale legendei. Eu aceasta varianta imi amintesc ca ne-a fost spusa in copilarie, langa biserica din Borzesti.

Stejarul din Borzesti

Biserica din Borzesti

La Borzesti, in judetul Bacau, poate fi descoperita una dintre frumoasele ctitorii ale domnului Moldovei, Stefan cel Mare.

Biserica cu hramul  ,,Adormirea Maicii Domnului”, de la zidirea careia se implinesc  525 de ani, impresioneaza privitorul prin sobrietate, maretie si frumusete.

Biserica din BORZESTI, BC

In pisania originala, scrie ca marele voievod a zidit acest lacas impreuna cu iubitul sau fiu Alexandru, ,,Intru ruga siesi si intru pomenirea raposatilor mosi si stramosi.”

Se spune ca biserica a fost construita pe radacinile legendarului stejar in amintirea lui Mitrut, prietenul de copilarie al voievodului care ar fi murit, strapuns de sagetile tatarilor.

Unii istorici sustin chiar ca Stefan cel Mare si Sfant s-ar fi nascut la Borzesti.

Piatra de temelie a bisericii s-a pus la 9 iulie 1493, iar zidirea s-a terminat la 12 octombrie 1494.

Biserica din Borzesti este singura construita de domnitor fara a comemora o luptă sau pentru a servi unui oras.

Din cauza deteriorarilor provocate de cutremure sau incendii devastatoare, biserica a fost reparată de mai multe ori.  La cutremurul din 4 martie 1977 biserica a suferit avarii insemnate, ceea ce a impus efectuarea unor ample lucrari de consolidare, executate in mai multe etape, pana in anul 1992, când biserica a împlinit 500 de ani de la fondare, iar ctitorul ei a fost trecut de Biserica Ortodoxa Romana in randul sfintilor.

Stefan cel Mare a inzestrat ctitoria sa din Borzești cu odoare sfinte, manuscrise, precum si cu alte obiecte de valoare. In anul 1495 s-a cumparat un Tetraevanghel, lucrare deosebit de valoroasă, cu titluri de aur, initiale inflorate și frontispicii cu forme geometrice la inceputul Evangheliilor, pe care l-a dăruit bisericii din Borzesti. Aceasta operă se afla astazi la Manastirea Zografu din Muntele Athos.

Alte odoare daruite bisericii de-a lungul vremii se pastrează in muzeul din fata bisericii.

Noi am ajuns la biserica din Borzesti intr-o vineri dupa-amiaza. Am reusit sa admiram biserica doar la exterior, pentru ca inauntru se oficia un botez. Conform programului afisat, muzeul fusese inchis de vreo zece minute (la ora 16.00).

Muzeul din BORZESTI, BC

Accesibilizare

Biserica este situata pe un platou inalt si pentru a ajunge la ea trebuie sa urci mai multe trepte, prin urmare este inaccesibila persoanelor in fotoliu rulant.

Concluzie

Daca ajungeti in Onesti sau doar calatoriti prin zona, pe drumul national 11A, intre Onesti si Adjud, opriti-va cateva clipe pentru a vizita biserica din Borzesti, ctitoria domnului Moldovei, Stefan cel Mare si pentru a afla sau a va reaminti legenda stejarului pe care (sau langa care) a fost construita! Nu veti regreta! Veti descoperi Istoria la ea acasa!

Recomandari

Manastirea Lepsa, coltul de rai din Muntii Vrancei

Manastirea Brazi, Vrancea

Be the first to comment

Leave a Reply