In urma cu cateva zile in presa aflam ca Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a anunţat că legislaţia noului program naţional pentru distribuţia laptelui, fructelor şi legumelor în şcolile şi grădiniţele din România este aproape finalizat, iar din 2017 elevii şi preşcolarii vor primi pachete de alimente mult mai diversificate.
„Programul acesta se va implementa din 2017. Vrem să încurajăm o alimentaţie sănătoasă pentru elevii claselor primare, iar prin noul program vom introduce acest program şi la preşcolari. Totodată vrem să sprijinim fermierii români, astfel încât vom creea cadrul legislativ prin care producătorii autohtoni de lapte, fermierii locali, să aibă prioritate în a obţine contractele de distribuţie în şcoli a fructelor, legumelor şi produselor lactate. Iar marea schimbare e reprezentată de diversificarea produselor pe care le vom putea oferi copiilor. În afară de lapte, mi-aş dori să putem oferi iaurt natural şi chiar brânză dulce. Iar în categoria fructelor vom putea da celor mici mere, pere, struguri, prune, piersici sau nectarine. Mai mult, introducem şi componenta legumelor, morcov, ardei gras sau castravete proaspăt”, a declarat pentru MEDIAFAX ministrul Agriculturii.
In timp ce citeam aceasta stire, nu mi-am putut impiedica gandul sa zboare la ceea ce-mi povestea cu ceva timp in urma o prietena, administratorul unei scoli din Bucuresti.
Copii din acea scoala dupa ce primesc cornul si laptele, pur si simplu, arunca cu ele, unul dupa altul prin clasa iar la sfarsitul cursurilor femeia de seviciu trebuie sa le stranga de pe jos si sa le arunce la gunoi. Desi cei responsabili cu implementarea acestui program in scoala au incercat sa afle cum ar putea renunta la primirea acestor produse avand in vedere ca ele nu foloseau nimanui, ba mai mult accentuau mizeria din scoala si mareau eforturile personalului pentru a face curatenie au aflat ca ,,unde-i lege nu-i tocmeala” si prin urmare sunt obligati sa primeasca laptele si cornurile in fiecare zi desi aceastea sunt mai apoi aruncate. Cred ca acum se gandesc cu groaza ce va fi in scoala lor daca vor primi pe langa corn si lapte, fructe si legume.
In vreme ce acesti copii primesc ceva nu le trezeste nici un interes in alte colturi ale tarii sau poate chiar si in Bucuresti exista copii proveniti din familii cu mari lipsuri materiale pentru care cornul si laptele reprezinta principala masa a zilei… Astfel ma intreb, oare nu s-ar face o gestionare mai buna a banilor alocati acestui program intreband parintii daca doresc aceste produse pentru copii lor iar banii ramasi de la cei ce refuza ar fi directionati pentru o masa mai consistenta data copiilor din familii nevoiase?
De ce nu s-ar crea un program mai flexibil dar in acelasi timp mai eficient de care sa beneficieze chiar acei copii ce au nevoie? Suntem atat de bogati incat sa ne permitem sa aruncam bani la gunoi?
Dar asa e la noi…Facem programe ca sa fie, nu pentru a folosi celor ce au nevoie… Sau poate ca cineva are de castigat din asta…
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.