O persoana cu dizabilitati cere ajutor
Niciodata nu mi-a fost greu sa scriu sau sa abordez un anumit subiect, asa cum imi este acum… Ma simt obligata insa sa abordez acest subiect care m-a mahnit foarte mult. Veti descoperi de ce in cele ce urmeaza.
In urma cu doar o saptamana am primit pe facebook urmatorul mesaj:
,,Buna ziua. Imi place ceea ce faceti si anume …ca atrageti atentia celor ce trebuie sa auda, pentru persoanele batute de soarta si toate nedreptatile din tara si cum suntem marginiti, in afara societatii. Poate dvs. sunteti mai bine cunoscuta si aveti prieteni mai multi si de aceea va rog sa-mi faceti cunoscuta si povestea mea de viata, trec prin niste momente dramatice, va dau cateva date despre mine. Sunt o persoana cu handicap grav, in scaun cu rotile de foarte multi ani, in urma unui grav accident iar de curand mi-a murit si mama de leucemie, am ramas singura, cu multe datorii si ma gandesc cu groaza ca vine iarna si nu am lemne de foc. Eu stau in frig, sunt foarte racita de o luna tusesc rau de tot, nu pot scapa de gripa dar pana acum am stat asa in frig, mai mult invelita dar la iarna ce voi face… ma gandesc ca printre cunostintele dvs. voi putea strange ceva banuti pentru a-mi cumpara un metru cub de lemne ca sa pot iesi din iarna imi sunt necesari 3-4 m dar de unde. Un metru costa 400 lei. Va multumesc!”
N-am avut nevoie decat de cateva secunde pentru a ma pune in situatia acestei femei. Singura, cu o dizabilitate locomotorie grava si cu o stare financiara foarte dificila!
M-am cutremurat! Si din dorinta de a gasi o modalitate prin care s-o pot ajuta am incercat sa aflu mai multe despre ea, intreband-o daca are asistent personal sau daca exista alti membri ai familiei care ar putea-o ajuta. Ce mi-a mai raspuns veti citi in urmatoarele randuri:
Revoltata m-am intrebat cum e posibil ca primaria de care apartine sa-i dea indemnizatie pentru insotitor doar 800 de lei in conditiile in care aceasta trebuie sa fie 1065 de lei? In plus cum de nimeni nu i-a spus ca are dreptul si la pensie de invaliditate? I-am scris un mesaj cu aceste informatii si am primit urmatorul raspuns:
,,Insotitorul asa il am din 1995. Niciodata nu am luat de la primarie pentru ca am lucrat doar 7 ani si mi i-a bagat la un loc cu pensia mea, care acum a ajuns la 424 lei dar pe care nu-i iau pentru ca-mi opreste la C.A.R. Omenia pentru mama ca daca a murit platesc eu pentru ca eram imputernicita deci ar fi fost 424+800= 1224 lei dar mai am pana la vara viitoare.”
Deci are deja pensie de invaliditate dar si foarte multe datorii…
Si pentru ca mi s-a parut ca ceva nu era in regula, am inceput sa caut mai multe informatii pe net despre aceasta primarie care nu-si ajuta locuitorii aflati in dificultate dar surprinzator am descoperit mai multe informatii decat ma asteptam despre persoana care imi trimisese aceste mesaje.
Ce se ascunde in spatele acestei cereri de ajutor?
Dupa o simpla cautare pe Google m-am trezit in fata unei situatii greu de imaginat.
Astfel am aflat ca in aprilie 2006, Maria multumea Formulei As pentru banii primiti cu ajutorul carora platise facultatea fiicei sale. Acest sprijin il primise in urma unei scrisori adresate redactiei de fiica acesteia:
,,,,Pe 2 octombrie 1995, mama si bunica din partea tatalui au suferit un grav accident, ramanand handicapate pe viata…mama, ea se afla in ingrijirea celeilalte bunici (mama ei), care e tare batrana si bolnava. Am recurs la solutia aceasta pentru ca nu puteam ingriji doua persoane in acelasi timp, noi fiind prea mici, iar tatal mergea la serviciu.”
De asemenea, Formula AS a oferit ajutor financiar aceleiasi persoane si in 2010 dupa ce a primit o scrisoare cutremuratoare tot din parte fiicei:
,, La examenul de capacitate, bunica era moarta in casa, iar la examenul de BAC, tata era in coma profunda, in spital dupa niste infarcturi, iar acum, la examenul meu de licenta, mama vrea sa moara(…) Nu-i asa de usor sa tii 2 copii in facultate (amandoi odata) si a trebuit sa faca imprumut la banci. Noi traim toti din pensia de boala a tatalui si a mamei, de handicap grav(…)Mama a trebuit sa ramana cu ratele in urma la banca si cei de acolo o tot ameninta, iar cum mama e o fire sensibila si foarte, foarte corecta, nu suporta acest lucru. Acum tot spune mereu ca a trait pentru noi si vrea sa moara tot pentru noi. Daca moare, bancile nu mai au putere asupra noastra, ea are si asigurare, ca noi, copiii, sa fim linistiti.”
Apoi dintr-un articol din Cancan am aflat ca in 2009, Maria si-a acuzat medicul de familie, pe buna dreptate se pare, de neglijenta.
Din pacate, asemenea cazuri sunt foarte intalnite in Romania. O persoana cu dizabilitati locomotorii nu poate ajunge la medic iar acesta desi incaseaza lunar bani pentru ca o are pe lista, nu se deplaseaza niciodata sa o vada la domiciliu.
Pe un alt site dintr-un articol scris in 2014 am aflat ca Maria le scrisese urmatoarea poveste: ,,In anul 1995 un grav accident de masina, m-a lasat paralizata de la brau in jos, si sunt dependenta de scaunul cu rotile.
Tot in acea zi, cu mine in masina, s-au aflat soacra mea si sotul meu, toti trei ramanand paralizati. Drama cea mai mare a fost ca, la acea vreme, de noi trebuia sa se ingrijeasca 2 copii foarte mici…de 8 si respectiv 9 ani. Singura persoana care ne-a fost aproape in acea perioada, a fost mama mea, care a stat la noi un an de zile si a trebuit sa plece, fiind nevoita, ca urmare a faptului ca rudele sotului meu erau agresive, o supuneau unor rele tratamente atat verbale cat si fizice. Rudele au alungat-o atat pe mama care venise sa ne ingrijeasca dar si pe mine netinand cont de starea de sanatate in care ma aflam. ” Maria solicita sprijin pentru finalizarea baii, pe care l-a si primit de altfel conform site-ului respectiv.
Multe semne de intrebare
Tot Google mi-a dezvaluit si un articol din 2010 scris in Libertatea pentru care Maria afirmase:,,Anul 1995 a însemnat pentru mine şi pentru soţul meu începutul unei alte vieţi. Acela în scaunul cu rotile. Nenorocirea care ne-a lovit s-a întâmplat pe 2 octombrie, într-un accident de maşină. Eu şi soţul meu am rămas paralizaţi de la brâu în jos, iar soacra mea a decedat pe loc. ” solicitand sprijin pentru a-si plati creditele si pentru medicamente.
Tot in 2010 solicitase sprijin si pe site-ul Imparte.ro.
De asemenea, un anunt umanitar a fost publicat si de revista Taifasuri.
In 2015 Evenimentul Zilei scria:,,În 1995, Maria, 55 de ani, a suferit un grav accident în urma căruia a rămas paralizată. „Imediat după accident am fost abandonată de soț, astfel că singura soluție de ajutor a rămas mama mea”, povestește femeia.” si solicita sprijin pentru finalizarea baii.
Tot in 2015 ,,strigatul” Mariei aparea si in Curentul.
In 2016 acelasi Evenimentul Zilei prezenta iarasi strigatul de ajutor:,,Eram vânzătoare la un magazin de pâine, iar într-o zi un rastel de inox, plin cu franzele, a căzut pe mine şi mi-a fracturat coloana. Am rămas paralizată de la brâu în jos”.
In 2016 Cuvantul Ortodox a publicat de doua ori povestea si strigatul de ajutor al Mariei pentru a-si plati datoriile.
Nu poti citi toate aceste articole de presa fara sa te cutremuri. Atat de multa suferinta razbate din aceste randuri… Si cu toate acestea n-am putut sa nu observ ca desi in toate se vorbeste despre accidentul Mariei, imprejurarile in care a avut loc si alte cateva detalii par sa se schimbe in fiecare cerere de ajutor.
Apoi am descoperit ca tot Libertatea in 2017 primeste o alta solicitare de ajutor pe care se hotaraste s-o verifice de aceasta data si afla urmatoarele:,,În acest context am mers la Primăria pentru lămuriri. Aici, funcționarii s-au uitat lung la noi și ne-au sfătuit să fim precauți. Maria are venituri de peste 1.500 de lei – i s-a făcut anchetă socială – este căsătorită, dar soțul nu stă cu ea, are doi copii care sunt la casele lor și a cerut ajutoare din mai multe locuri, în timp. ”Nu știm prin ce metodă, una din fundații a aflat că femeia deține, de fapt, sume importante în conturi. Ne-au sunat și ne-au amenințat că escrocăm lumea, că suntem mână în mână cu ea… Era să ne trezim cu dosare penale pentru complicitate la escrocherie. Nu mai vrem să avem de aface cu acestă persoană”, ne-au spus funcționarii Primăriei.”
Citind toate aceste informatii, n-am stiut ce sa mai cred! Are nevoie de ajutor persoana cu dizabilitati ce mi-a scris? Este ea o victima a autoritatilor locale si a vicisitudinilor vietii?
Tot ce stiu sigur este ca Maria are o dizabilitate locomotorie grava si solicita sprijinul celor ce pot sa o ajute. Restul…
Oare datoriile ei sunt atat de mari incat nu le mai face fata sau solicitarea de sprijin a devenit o obisnuita? Lucru ce ar arunca o umbra negativa asupra tuturor persoanelor cu dizabilitati…
Eu inca n-am reusit sa aflu raspuns la aceste intrebari si de aceea am hotarat sa nu public numele, adresa si fotografiile primite, insa daca credeti ca Maria are nevoie de ajutorul vostru si i-l puteti oferi le puteti gasi in articolele de presa ale caror linkuri le-am introdus in text.
Eu pot doar sa-i doresc multa sanatate!
Actualizare 06.11.2017
Dupa ce am scris acest articol m-am tot intrebat daca am ales cea mai buna abordare a acestui subiect. Oare avea nevoie Maria Gadescu(in urmatoarele randuri veti intelege si de ce am ales sa-i scriu numele dupa ce initial evitasem) de ajutorul meu iar eu i l-am refuzat?
Asa ca pentru a gasi raspuns la aceasta intrebare am continuat sa ma documentez pe aceasta tema si astfel am mai descoperit si alte cereri ale Mariei Gadescu.
In 2009 isi dorea 30 000 de euro pentru o interventie cu celule stem in China iar in 2014 isi spunea povestea pe site-ul ProTV-ului pentru a primi un brad pentru Craciun, ce urma sa fie oferit telespectatorilor Vocei Romaniei dar ceea ce mi s-a parut cel mai tris e ca in acest an un baiat ce nu-si poate misca mainile si nici picioarele(foloseste tastatura cu ajutorul nasului) i-a aflat povestea si din dorinta de a o ajuta i-a prezentat-o pe propriul blog si chiar si-a convins prietenii sa-i trimita acesteia bani pentru lemne.
Un alt blogger cu o dizabilitate locomotorie grava a primit de asemenea o cerere de la Maria Gadescu:
,,...va implor, sunt foarte neputincioasa, cu multe lipsuri, pana si painea mi-o cumpar pe caiet, ce sa mai spun de medicamente, multe necompensate. Poate ma ajutati cu ce se poate si cat de putin.
Am nevoie de bani sa termin ce am inceput, sa-mi creiez cat de cat putine conditi, as dori si un carucior electric care s-ar potrivi de minune, sunt o pers. putinica, slabuta, cum ar fi marca: Meyra Optimus 2. model S 2.322 va dau si un cont bancar pe numele meu…”
Iar raspunsul blogger-ului la aceasta cerere a fost: ,, … zilele trecute am primit rândurile de mai jos, pe mine ma surprins pretenția ei(…) Omul după ce că nu are ceva ce i-ar fi util, are și pretenții exagerate(…) Eu vreau să vă arăt ce pretenții au unii oameni, de mii de euro, aș vrea să o putem ajuta cu un cărucior electric acceptabil. Un caz este recomandat să fie verificat înainte.”
Apoi: ,,Din informațiile primite de la voi, se pare că povestea aceasta nu e chiar așa de adevărată cum pare, mă refer la situația doamnei din cărucior, chiar ea m-a contactat să șterg postarea asta, oare de ce?”
Astfel se pare ca Maria Gadescu are oricand povesti si nevoi pregatite pentru cei dornici sa o asculte si sa o ajute.
Si nu cred ca se va opri prea curand… De ceea, inainte de a oferi ajutorul unei persoane necunoscute, e bine sa-i verificam povestea.
Ce caz confuz, nu stii ce sa mai crezi, nu stii cine are dreptate si cine nu, tot felul de oameni in ziua de azi. Un articol foarte adevarat! Felicitari!
Un caz complicat! Dupa ce am scris articolul am gasit si alte informatii pe net. Probabil voi scrie o actualizare curand…
Iată un motiv clar pentru care există neîncredere în lume și pentru care oameni care ar vrea și ar putea să ajute sunt reticenți și nu au încredere în cazurile sociale prezentate. Pentru acest lucru oameni care au cu adevarat nevoie de ajutor rămân fără sprijin!