Ganduri despre bunici…

Au trecut deja trei ani…

Trei ani de cand bunicul meu a plecat. Ultimul dintre cei patru bunici ce mi-au luminat copilaria.

Odata cu plecarea bunicilor, unul cate unul, se sfarseste treptat si copilaria noastra.

Ramanem mai saraci si desi in viata noastra apar poate alti oameni, nimeni nu-i poate inlocui.

Bunicii sunt cei care ne tin primele lectii de istorie, povestindu-ne evenimentele ce au avut loc in copilaria si tineretea lor.

Ei ne spun sau ne citesc primele povesti, ne invata sa facem primele calcule, ajutandu-ne sa ne numaram banii din pusculita sau ne tin prima lectie de geografie povestindu-ne despre locuri pe care le-au vizitat sau despre care au auzit.

Tot ei sunt cei care ne invata primele rugaciuni, ne povestesc despre Iisus si ne duc la biserica. Ne dau primele lectii de botanica sau de zoologie povestindu-ne despre plante si animalute, ne invata primele jocuri, primele colinde sau primii pasi de dans.

Poate ca nu sunt perfecti si nu sunt la fel de tineri ca parintii nostri dar ei au rolul lor bine definit in viata fiecarui nepot si viata e arida fara ei.

Ne spun bun venit in viata si incet, incet devin parte a vietii noastre. Alaturi de parinti, ne dau forta necesara pentru a ne gasi propria cale in viata. Apoi adulti fiind parca nu prea mai avem atat de mult pentru ei, sperand ca ei ne vor astepta vesnic pe bancuta din fata casei. Pana intr-o zi cand se hotarasc sa plece sa spuna povesti ingerilor… si atunci realizam ce rol au avut in viata noastra.

Daca mai aveti bunici, iubiti-i si pretuiti-i atat timp cat sunt in viata! Daca aveti copii, lasati-i sa petreaca timp cu bunicii lor! Nu-i privati de aceasta bucurie!

 

Recomandari

Articole pe aceeasi tema:

Amintiri din copilarie

De ce nu ne mai iubim batranii?

Viata merge mai departe chiar si la 95 de ani

SMURD: ,,Nu avem vitamina K”

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply