Dilema

Astazi citeam un indemn al parintelui Arsenie Boca, referitor la modul in care ar trebui sa ne raportam la viata , la oameni, la divinitate :,,N-ar trebui decat sa-L recunoastem toti pe Dumnezeu ca Tata si ca noi toti ii suntem fii si,potrivit cu aceasta cunostinta, sa ne oranduim viata.”
.Daca toti am sadi in inimile noastre acest indemn ,probabil ,viata ni s-ar parea mult mai usoara.
E atat de simplu sa traiesti conform acestui indemn atunci cand esti inconjurat de bunatatea oamenilor, cand sufletu-ti  e stapanit de liniste si seninatate si cand,in general , nu te confrunti cu nici o problema dar adevarata provocare apare atunci cand ai fost ranit de oameni sau cand acestia ti-au lezat interesele.
Daca reusesti chiar si atunci sa-i consideri pe cei ce te-au nedreptatit fii lui Dumnezeu si deci fratii tai, ai cu adevarat un caracter puternic si confirmi originile divine ale sufletului tau.
E atat de dificil sa faci fata acestei provocari….cand ceilalti profita de bunatatea ta ,de bunul tau simt, de naivitatea ta.In astfel de situatii te afli in fata unei mari dileme morale, cum sa-ti aperi interesele si in acelasi timp sa nu devii asemeni lor?!Cum sa alungi frustrarea ,revolta ,neputinta din suflet pentru a lasa loc seninatatii, iubirii pentru aproapele tau?!
In fiecare zi incerc sa aleg ceea ce e bine, uneori reusesc ,de cele mai multe ori nu. Va doresc ca voi sa va descurcati mai bine!