Într-o zi de aprilie, mi-am făcut un blog pe o platformă gratuită și în fața ,,hârtiei,, virtuale am scris următoarele rânduri:
,,Viata ca o lupta
Pentru orice persoana, fiecare zi din viata e o lupta, fie ca o constientizeaza sau nu. Din randul celor care constientizeaza acest fapt, fac parte si persoanele cu dizabilitati. Aceste persoane in fiecare zi se confrunta cu propria dizabilitate, fie ca e vorba de o afectiune dobandita sau congenitala, dar si cu dificultatea de a se integra in societate, de a se simti utili acesteia, de a se simti respectati si apreciati. E foarte greu sa te simti egal cu ceilalti, atat timp cat nu ai acces la mijloace de transport in comun adaptate, atat timp cat nu iti poti gasi un job adaptat nevoilor tale care sa-ti permita sa te simti autonom etc. Aici am enumerat doar cateva dintre problemele cu care se confrunta aceste persoane, cu care, de altfel, ma confrunt si eu. Da, si eu am o dizabilitate.
In urma cu 19 ani, am fost diagnosticata cu o poliartrita reumatoida iar viata mea s-a schimbat radical. Daca pana atunci credeam ca in viata poti obtine tot ce vrei daca iti doresti cu adevarat, dupa aceea am invatat ca nimic nu este atat de simplu. Trebuie sa lupti pentru orice. Pana si o simpla miscare, pe care ce-i sanatosi nici macar nu o constientizeaza , atunci cand ai o dizabilitate locomotorie, devine o provocare.
Boala te face, de asemenea, sa-ti schimbi prioritatile. Iti da o alta viziune asupra vietii. Devii mai bogat spiritual, apreciezi mai mult tot ce e legat de suflet dar te confrunti cu tot mai multe dificultati in exterior, in incercarea de a avea o viata ,asa-zis, ,,normala”.
Nu știam nimic despre blogging pe atunci. Nu știam nimic despre vizualizări, promovare, SEO etc. Nici despre folosirea diacriticelor pe tastatură, se pare. Nu aveam cont pe nici o rețea de socializare.
Scriam pentru că îmi placea, pentru că simțeam asta deși poate mesajul meu nu ajungea la prea multe persoane.
Au trecut 15 ani de atunci! Și sute de articole scrise…
În ultimii ani am scris mai puțin. Se pare că nu mai am nici entuziasmul de la început când scriam zilnic dar nici atât de mult timp liber. În plus, mi-am descoperit și o altă pasiune, pictura, care îmi mai rupe și ea din timpul liber.
În rest, s-au schimbat multe în viața mea: prioritățile, nevoile, aspirațiile etc.
Sunt aceeași și totuși sunt alta! Îmi place însă la fel de mult să scriu și să-mi fac vocea auzită, chiar dacă modalitățile prin care fac asta sunt altele.
Vă mulțumesc celor care ați poposit din când în când, aici pe blog, și mi-ați citit gândurile!
Și vă mai aștept!
