Pentru că pe 12 octombrie este marcată Ziua Mondiala a Artritei (World Arthritis Day), m-am gândit că este un bun prilej să aflăm mai multe despre poliartrita reumatoidă, una dintre cele mai frecvente și invalidante forme de artrită, de la persoane care conviețuiesc, s-ar putea spune, de o viață cu această afecțiune.
Pe prima mea invitată am cunoscut-o în urmă cu 18 ani în Centrul de Boli Reumatice ,,Dr. I. Stoia,, din București iar de atunci, deși locuim la peste 300 km una de alta, ne leagă nu doar faptul că avem același diagnostic ci și o frumoasă prietenie.
Mai multe despre ea veți afla în următorul interviu.
Interviu cu Daniela Deaconu, pacientă cu poliartrită reumatoidă
Iuliana: Te rog, să spui cititorilor noștri câteva cuvinte despre tine!
Daniela: Mă numesc Daniela, am 49 de ani și locuiesc pe frumoasele meleaguri argeșene.
I: De câți ani ai poliartrită reumatoidă și cum a debutat aceasta?
D: Am poliartrita reumatoida de 39 de ani…
Copilăria mea s-a împărțit în două lumi complet diferite.
Totul s-a schimbat peste noapte. M-am trezit într-o dimineață de mai pentru a merge la școală și am observat că degetele de la mâna dreapta erau umflate și mă dureau foarte tare, fiind astfel nevoită să cer ajutorul mamei mele pentru a mă îmbraca.
Până la vârsta de 11 ani, viața mea a însemnat genunchi juliți de la alergat, de la diversele jocuri cu copiii din sat și foartă multă energie.
După aceea însă totul s-a schimbat, degetele de la amândouă mâinile mi s-au umflat și au început să mă doară foarte tare iar apoi încet, încet, în decurs de un an boala mi-a cuprins toate articulațiile.
I: Cât timp a trecut de la primele simptome până ai primit diagnosticul și cum l-ai primit?
D: Când medicii mi-au pus diagnosticul de poliartrită reumatoidă juvenilă, dupa un an de chin și dureri, cuvântul „cronic” nu însemna nimic pentru mintea mea de copil. Am înțeles ce înseamnă abia când jocurile copilăriei fuseseră înlocuite cu așteptări pe holuri de spital, analize de sânge repetate și pumni de pastile.
I: Cum ți-a schimbat această afecțiune viața de zi cu zi?
D: Aceasta boala mi-a schimbat viața complet, dar nu doar în mod negativ.
Pe de o parte mi-a furat din inocența acelor ani.
În timp ce colegii mei își făceau griji pentru teme, eu învățam să trăiesc cu o durere profundă. Am cunoscut izolarea, pentru că era greu să le explic celorlalți copii de ce oboseam așa de repede sau de ce nu mai puteam să mai fac aceleași lucruri ca ei. Nu mai puteam să deschid o sticla cu apă, să mă pieptăn singură, să car ghiozdanul, să scriu fără dificultate, plus multe altele.
Pe de altă parte, privind în urmă, realizez că poliartrita m-a forțat să mă transform.
Boala mi-a oferit o maturitate timpurie și o empatie fața de suferința celor din jur.
Astăzi nu mai privesc poliartrita ca pe un dușman care mi-a furat copilaria ci ca pe un partener de drum dificil, care m-a modelat în persoana puternică de acum.
Am învatat să îmi ascult corpul, să am răbdare cu mine în perioadele de criză și să mă bucur din plin de momentele de remisie.
Boala m-a ajutat să-mi descopăr noi pasiuni, cum ar fi cititul, îngrijirea florilor, gătitul, prepararea prăjiturilor și mai nou, îmi place să fac decorațiuni din fructe și legume.
În prezent sunt mulțumită de rezultatul tratamentului de fond urmat chiar dacă reacțiile secundare ale acestuia nu sunt prea prietenoase.
I: Ce părere ai despre tratamentele naturiste?
D: Tratamente naturiste nu am încercat niciodată, am mers doar pe cele prescrise de medic.
I: Cât de importantă este relația cu medicul pentru tine?
D: În ceea ce privește relația dintre pacient și medic, eu consider că trebuie să fie un parteneriat bazat pe încredere reciprocă, comunicare deschisă și respect.
I: Ce i-ai spune unei persoane care tocmai a fost diagnosticată cu PR?
D: Vreau să știi că ești mai puternic decât crezi. Durerea este reală dar la fel este și capacitatea ta de a te adapta, de a spera și de a trăi o viață plină de sens, dincolo de orice diagnostic.
Vă doresc tuturor multă sănatate, răbdare, încredere și multă credință!
Mulțumesc mult, Dana!
