Cum am ajuns in Thassos
Călătorim în fiecare vară prin țară și deși la un moment dat, auzind poveștile unor vecini despre Thassos, ne-am gândit câteva minute că poate ar fi frumos să ajungem și noi in Grecia, am alungat gândul destul de repede. Distanță mare, prea multe complicații!
Anul trecut însă, o vecină mi-a trimis o postare de pe un grup dedicat acestei insule, prin care o persoană oferea cazare gratuită unui anumit număr de persoane cu dizabilități înainte de începerea sezonului estival.
Am revăzut aceeași postare și la începutul acestui an, așa că mi-am dorit să aflu mai multe despre această inițiativă, mai mult din curiozitate, decât din vreo dorință de a ajunge in Grecia. Nu aflasem niciodată de vreun gest similar în România.
Astfel, în mai puțin de o oră eram posesoarea unei rezervări pentru cinci zile in Thassos.
Totodată am aflat că persoana ce pusese anunțul avea trei pensiuni pe insulă și oferea cazare gratuită nu doar persoanelor cu dizabilități și familiilor lor ci și pompierilor.
Cu rezervarea făcută încă din luna ianuarie, mi-am văzut de viață, fără să mă gândesc prea mult la asta, până aproape de sfârșitul lunii mai când se apropia data plecării. Așa că în doar câteva zile, am hotărât să vedem totuși Thassos-ul și să nu renunțăm la oportunitatea oferită de un om pe care nu îl întâlnisem niciodată.
Despre Thassos
Thassos este o insulă din Grecia situată în bazinul nordic al Mării Egee (Marea Traciei), la 8 km distanță de coasta meridională a Traciei. Aria acesteia este de 398 km2, fiind a douăsprezecea, ca mărime, din Grecia și cea mai nordică dintre insulele arhipelagului elen.
Același nume este purtat în prezent și de cel mai mare oraș de pe insulă (denumit și Limenas Thasou), precum și de municipalitatea corespunzătoare (inclusă în fosta prefectură Kavala, până în 2010), care coincide cu teritoriul insulei. Aceasta aparține administrativ regiunii Macedonia de Est și Tracia din Republica Elenă.
Impresii din Thassos
După un drum obositor, prin Bulgaria și traversarea Mării Egee cu feribotul, într-o seara, după 17 ore de stat în trafic, am ajuns in Thassos.
Nu am putut să nu mă întreb ce are insula asta atât de special, încât atât de mulți români fac un asemenea drum până aici?!
Iar răspunsul mi l-a oferit insula și locuitorii ei în cele cinci zile petrecute aici.
Munți înconjurați de o mare albastra, pe alocuri de culoarea smaraldului.
Plaje întinse și foarte multe flori pe întreaga insulă, in special leandri. Oameni foarte primitori și extrem de amabili.
Adesea noi românii spunem despre noi că suntem ospitalieri. Ne place să ne caracterizăm, cu mândrie, astfel.
După ce le-am întâlnit însă pe Foula și Maria, gazdele noastre, ospitalitatea are o altă conotație pentru mine.
Cele două tinere nu ne-au oferit doar cazare ci și informații despre ce putem face pe insulă.
Niciunde am umblat prin România, fiind cazați uneori la preturi exagerate, nimeni nu s-a obosit să ne întâmpine măcar cu un pahar cu apă sau să întrebe dacă vrem informații despre cum ne putem petrece timpul in acea zona.
În Thassos, Maria ne-a întâmpinat cu suc rece și napolitane iar în prima dimineață a venit cu o hartă pe care ne-a făcut însemnări cu tot ce am fi putut face, ținând cont și de dizabilitatea mea.
Apoi în fiecare seară, Foula sau Maria, nu uitau să ne facă câte o surpriză: o sticla de vin, dulciuri locale, bomboane.
În ultima seara petrecută în Thassos, am avut ocazia să aflu răspunsul la întrebarea: de ce cazare gratuită pentru persoanele cu dizabilități?
Foula mi-a povestit că tatăl ei are poliomielită.
Când au amenajat pensiunea Celeste Deluxe Apartaments, unde am fost cazați și noi, tatăl ei a făcut întreaga instalatie electrică iar ea a vrut să-l răsplătească cumva pentru efortul depus. Acesta nu a vrut însă nimic, așa că au stabilit împreună că în fiecare an vor da șansa unor persoane cu dizabilități să petreacă câteva zile în Thassos.
Ce am făcut în cele cinci zile in Thassos?!
Cei mai mulți turiști merg în Thassos pentru plajă. Sunt fel de fel de plaje, cu intrare în mare lină sau abruptă, cu nisip galben sau roșu, cu stânci sau cu piscine naturale.
Noi am vrut să cunoaștem, atât cât s-a putut în aceste zile, insula, așa că deși mergeam în fiecare zi pe malul mării, nu am stat prea mult pe plajă.
Am vizitat Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail, o mănăstire de maici, construită pe o stâncă impozantă.
La poalele sale se află o peşteră, de unde în permanenţă izvorăşte agheasmă. Drumul fiind însă destul de dificil, noi nu am ajuns până acolo.
Peisajele ce se dezvăluie privirii de aici, sunt spectaculoase.
În zilele senine de vară de la mănăstire poate fi admirat Sfântul Munte Athos. Mănăstirea este amplasată pe drumul ce face legătura între Aliki și Astris.
În interiorul mănăstirii este păstrată o relicvă de preț pentru întreaga creștinătate și anume o așchie din pironul folosit la răstignirea lui Iisus, dar și o icoană făcătoare de minuni în care este reprezentat Arhanghelul Mihail, ocrotitorul Insulei Thassos.
Lăcașul de cult a fost ridicat în anul 1080 de către Luca din Theologos, un om credincios care la un moment dat s-a decis să se refugieze în munți și să-și petreacă restul vieții în post și rugăciune. Credincioșii din împrejurimi crezând că omul avea puteri tămăduitoare îi făceau tot mai multe vizite, ajungând ca Lucas să nu mai aibă suficient timp pentru rugăciunile sale. Ascetul s-a hotărât atunci să se retragă într-un alt loc și astfel a găsit stânca pe care în prezent se înalță mănăstirea. Ajuns în acest loc, lui Luca i-a apărut în vis Arhanghelul Mihail și i-a poruncit să zidească aici o mănăstire care să fie pentru credincioși loc de rugăciune și de izbăvire. Pusnicul a ridicat mănăstirea, iar după trei ani s-a stins din viață, însă în locul său au venit tot mai mulți monahi, mănăstirea transformându-se într-un adevărat loc de pelerinaj. Lăcașul de cult are o arhitectură specifică bisericilor grecești, fiind destul de micuț, construit din piatră, care la exterior este vopsit în alb, iar la interior este decorat simplist. Pereții interiori păstrează patina timpului, fiind întunecați de la atâta fum de lumânare și tămâie.
Aflasem de pe grupul dedicat insulei că în fiecare zi de luni are loc un târg în localitatea Prinos, așa că ne-am zis că nu îl putem rata. Din păcate, am fost puțin dezamagiți de acesta.
Zona este foarte aglomerată și găsești foarte greu un loc de parcare iar în târg găsești mai multe haine decât producători locali. Nu se deosebește prea mult de talciocurile de la noi, pline de produse turcești.
Noi din târg am cumparat doar măsline in ambalaje vidate care însă s-au dovedit de o calitate foarte proastă.
Și pentru a nu considera cei 29 de km parcurși până la târg timp pierdut, am mers mai departe și am făcut înconjurul insulei, plimbare ce ne-am umplut sufletele de bucurie.
Drumul ce înconjoară insula are aproximativ 95 de km iar peisajele sunt spectaculoase. Noi am facut acest drum in câteva ore, oprindu-ne să admirăm marea sau munții de câte ori peisajele care ni se dezvăluiau privirii, ne îndemnau să facem asta.
Și ce am mai făcut în Thassos?
Ne-am plimbat pe marginea plajei, cu picioarele în apa mării (o dorință pe care o aveam de când m-am imbolnăvit), am descoperit produse locale ca mierea de pin, prăjiturile fragede cu unt sau cele însiropate cu sirop de portocale.
Deși poți vedea și aici copaci uscați, buruieni și spații năpădite de gunoaie, grecii reușesc să te cucerească prin felul lor de a fi: relaxați, vorbăreți, foarte amabili și mereu cu zâmbetul pe buze.
Deși drumul până în Thassos mi s-a părut foarte obositor, se merită să vizitezi măcar odată în viață această insulă.
Mulțumesc Foulei Dalaka pentru această oportunitate!
