Vacanță primăvaratică
Nu prea plecăm în vacanțe primăvara sau toamna… Iarna nici atât!
Iubim vara și căldura!
Și totuși anul acesta am decis să plecăm cinci zile într-o vacanță, în ultimă săptămână din martie. Aveam nevoie să ne încărcăm bateriile!
Singura vacanță pe care o mai avusesem in alt sezon decât vara, fusese în urma cu doi ani, în luna aprilie, la Târgu Ocna.
Cum atunci fusese destul de rece, nu aveam așteptări prea mari in ce privește vremea nici anul acesta, așa că ne-am orientat tot spre un hotel cu SPA.
Ne-am gândit, la fel ca în urmă cu doi, că dacă va fi frig și va ploua, măcar să nu stăm închiși într-o cameră de hotel, uitându-ne la tv sau cu nasul în telefoane.
Anul asta ne-am îndreptat spre un alt județ vecin pe care nu îl mai explorasem din copilărie. Cel puțin eu!
Astfel am ales un complex din comuna Măgura, judetul Buzău.
Cum primele două zile din scurta noastră vacanță au fost însorite, ne-am pus pe explorat zona.
Obiective turistice din județul Buzău
Astfel am vizitat Mănăstirea Ciolanul și tabăra de sculptură de lângă aceasta, situate la doar 8 km de locul în care ne-am cazat. Drumul până acolo are multe serpentine dar rar întâlnești vreo mașină.
Dacă despre Mănăstirea Ciolanu v-am scris intr-un alt articol, despre Tabăra de Sculptură de la Măgura vă voi spune că în anul 1970, autoritățile județene, împreună cu Uniunea Artiștilor Plastici din România au hotărât ca vreme de 16 ani, câte 16 sculptori, dacă era posibil mereu alții, să vină să lucreze pe dealurile Măgurii, din vecinătatea Mănăstirii Ciolanu.
Astfel, an de an, timp de mai multe săptămâni la sfârșit de vară, 16 sculptori mai mult sau mai puțin consacrați, însoțiți de cel puțin tot atâtea calfe au fost invitați să realizeze câte-o operă de artă gândită la fața locului, în funcție de mărimea și forma pietrei care le era repartizată.
Organizatorul și liantul acestei tabere a fost sculptorul Gheorghe Coman.
Lucrul în tabăra de sculptura Măgura a început în 1970 și a fost încheiat în 1985. La sfârșitul fiecărei ediții sculptorii prezenți renunțau la dreptul de proprietate asupra lucrărilor, donându-le județului.
Teoretic, în poienele de la Măgura ar trebui să existe astăzi 256 de statui, multe dintre ele considerate de specialiști adevărate capodopere. Recent, după zeci de ani de aparent abandon, sculpturile au fost inventariate și marcate. Potrivit arhivelor, aici au trudit peste 160 de sculptori, având alături nenumărați cioplitori în piatră din zonă care se ocupau de munca așa zis necalificată.
Ca materie primă a fost folosit calcarul cochilifer extras din carierele de la Ciuta, Năeni și Pietroasele, situate pe dealurile din jur.
De pe această șosea, se poate lua pe un drum forestier și se poate vizita și Schitul Cetățuia pe care noi însă nu l-am vizitat pentru că mașina noastră nu se descurcă pe asemenea drumuri iar eu pe jos nici atât.
În a doua noastră zi de vacanță am plecat spre Sărată Monteoru.
Am luat-o prin Unguriu, Sătuc, Cândești, Vernești etc.
Drumul ar fi ușor de parcurs dacă nu ar fi trafic intens, o cale ferată și câteva lucrări aproape de stațiune.
Astfel un drum pe care ar fi trebuit să-l facem în 40 de minute, l-am făcut în aproape două ore.
La întoarcere, am ales alt drum, cel de pe dealul Istria.
O șosea îngustă cu multe serpentine dar puțin circulată și foarte pitorească.
Deși am urcat mult iar unele curbe se apropiau și de 360 de grade, priveliștea care se dezvăluie privirii ne-a captivat.
În celelalte zile, fiind destul de rece și chiar ploaie, am rămas să descoperim facilitățile complexului in care am fost cazați: piscină, jacuzzi etc.
Ne-a plăcut mult curățenia din hotel, din zona SPA și faptul că în perioada asta erau foarte puțini vizitatori.
În apropierea complexului putea fi văzută și Fântâna lui Mihai Viteazul.
Fântana lui Mihai Viteazul este un monument ridicat pe malul drept al Buzăului, la șosea, în comuna Măgura, la aniversarea a 375 de ani de la trecerea lui Mihai Viteazul pe valea Buzăului spre Transilvania.
Are o lungime de vreo 15 metri, zidită din beton și placată cu un frumos calcar cochilifer, marchează platoul pe care au poposit oștile lui Mihai pentru o noapte, la începutul lui octombrie 1599. Lucrarea, monument istoric, a fost realizată de sculptorul Gheorghe Coman. Ea nu a fost niciodată funcțională.
Cam atât am reușit noi să vedem din județul Buzău în cinci zile. Poate vom descoperi și alte obiective într-o altă vacanță viitoare!
