Vacanță în Târgu Ocna

Nu mai fusesem niciodată în vacanță in aprilie. Și nu orice aprilie ci unul destul de capricios cu ploi și temperaturi scăzute.
Și totuși, iata-ne, căutând o destinație de vacanță!
Nu voiam o destinație prea îndepărtată, așa că după câteva zile de căutări pe net, am ales patru stațiuni iar în cele din urmă am rămas la Târgu Ocna.
De ce Târgu Ocna? Pentru că o anumită pensiune îmi atrăsese atenția.
Mai fusesem în Târgu Ocna. Mai exact vizitasem salina de aici în urmă cu vreo șapte ani.
Orașul nu-mi atrăsese atenția, în mod special, atunci și totuși am pornit spre Târgu Ocna, într-o zi înnorată din a doua jumătate a lunii aprilie.

Mănăstirea Bogdana

În drum spre destinația noastră ne-am abătut puțin și am vizitat mănăstirea Bogdana.
Situată pe Valea Trotușului, în comuna Ștefan cel Mare, pe locul unui vechi schit, Mănăstirea Bogdana a fost ridicată în anul 1660.
Se spune că primii călugari s-au așezat în acea zonă începând cu secolul XIV în vremurile descălecătorului Bogdan, venit din Cuhea Maramureșului, peste Carpați, să întemeieze Țara Moldovei.

Chiliile acestora erau răspândite prin pădure și ei se adunau doar la sărbători, în jurul bisericii de lemn ridicată prin osteneala mâinilor lor.
În secolul XVII sihăstria Bogdana ajunsese cunoscută în toată Țara Moldovei. Marele logofăt Solomon Bârlădeanu a transformat la 1660 sihăstria în mănăstire, păstrând hramul „Pogorârea Sf. Duh”.
Zidită din piatră și cărămidă, cu ziduri de apărare și turn clopotniță, cu biserica în plan treflat, a avut ca model necropola lui Ștefan cel Mare de la Putna. Solomon Bârlădeanu împreună cu soția sa Ana au înzestrat mănăstirea cu moșii, obiecte de cult, cărți, odoare de argint.

Lăcașul a înfruntat de-a lungul vremurilor numeroase intemperii, fiind jefuită de toate valorile.
În 1793 biserica a fost aproape în întregime distrusă de un cutremur, iar pentru refacerea ei, s-a vândut Episcopiei Romanului una dintre moșiile dăruite de ctitor.
După cel de-al doilea război mondial, mănăstirea a cunoscut inițial o intensă viață monahală, devenind cea mai mare mănăstire a județului Bacău, însă în 1959 așezământul a fost desființat, pentru a avea pe rând următoarele destinații: azil pentru bolnavi neuropsihic, tabără pentru copii, depozit de cărți vechi, complex muzeistic cu obiecte de artă veche bisericească.

Episcopia Romanului a început în 1979 refacerea vechii așezări monahale organizând totodată un depozit-muzeu care cuprinde un patrimoniu de carte veche si artă medievală românească. Icoanele păstrate aici datează din sec. XVIII – XIX. Colecțiile nu au caracter public. Tezaurul mănăstirii Bogdana mai cuprinde și pomelnicele unor biserici și schituri din județ.

În 1990 lăcașul și-a recăpătat statutul de mănăstire.
Încă de când am pășit pe poarta mănăstirii mi-au atras atenția zidurile de apărare și m-a impresionat liniștea din interiorul ei.
Câteva măicuțe își vedeau de treburile cotidiene.
Noi eram singurii vizitatori.
O măicuță a și venit la noi ca sa ne întâmpine și pentru a ne conduce într-o bisericuța mică încălzită, noi inițial mergând în biserică mare.
Mănastirea Bogdana este o oaza de liniște în care te poți încărca spiritual pentru a face față lumii agitate în care trăim.

Târgu Ocna

Târgu Ocna se află în sud-vestul județului Bacău, pe malurile râului Trotuș, acolo unde acesta primește apele afluenților Slănic și Vâlcele, și unde intră în depresiunea Tazlău-Cașin.

Este străbătut de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea-Ciuc.
Orașul este adăpostit într-un golf depresionar străjuit din trei părți de Munții Nemirei în S și SV , Munții Berzunțiului în V și dealurile subcarpatice în N.

Mănăstirea Răducanu – Buna Vestire

Căutând pe net să aflăm ce se mai poate vizita în zonă, în afara salinei pe care deja o vizitasem, am aflat de Mănăstirea Răducanu.

Mănăstirea Raducanu – Buna Vestire, numită ulterior şi „Biserica Buna Vestire” sau „Răducanu”, a fost construită de marele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat, Pavăl, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.
Biserica Răducanu este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc.

Dintre cele doua clopote ale bisericii, cel mare, turnat în Sfântul Munte Athos, cu o inscripţie în limba greacă – din 10 noiembrie 1810 – este expus in fața bisericii.
În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii, se gaseşte mormântul marelui om politic şi scriitor, Costache Negri – 1812-1876.

Biserica Răducanu este singura biserică din Romania cu text francez în pisanie.
Biserica a trecut şi printr-o perioadă mai dificilă aceasta fiind devastată de către atacurile turcilor în 1821, însă a fost repictată şi refăcută în 1830 odată cu catapeteasma. Sunt păstrate părţi din vechea incintă a bisericii, un zid de 5.20 metri prevăzut cu porţi de stejar, câteva construcţii anexe şi un turn cu gang boltit.
Din păcate, din mănăstire a rămas doar o biserică ce era închisă atunci când am mers noi.

Biserica este străjuită de aceleași ziduri de apărare pe care le întâlnisem și la Mănăstirea Bogdana.
În fața bisericii Raducanu poate fi admirat și Monumentul Eroilor Independenței.

Ce mi-a atras atenția ajunși aici? Modul de promovare al obiectivelor turistice.

Într-o stație de autobuz puteau fi vazute fotografii cu toate obiectivele și localizarea acestora pe harta.

Mănăstirea Măgura Ocnei

Deși citisem pe net că drumul este destul de dificil, ne-am încumetat de această dată să urcăm și la Mănăstirea Măgura Ocnei.
Drumul într-adevăr este in panta, cu serpentine și foarte îngust.
Noi am avut norocul să nu întâlnim nici o mașină cât am urcat cei 2.5 km până la mănăstire.

Două mașini au plecat de acolo tocmai după ce am parcat noi.
Aşezată pe un pinten muntos ce străjuieşte oraşul Târgu Ocna, apare într-o primă atestare documentară ce aminteşte de construcţia schitului din lemn la 1653. Între ctitorii donatori apare Salomia, fiica lui Constantin Donose din Dărmăneşti.
În 1757 este amintit ca metoc al Aşezământului spitalicesc „Sf. Spiridon” din Iaşi, având biserică din lemn, cu hramul „Sf. Gheorghe”, reconstruită în 1742. În 1803 a fost reclădit din piatră, primind al treilea hram „Buna Vestire”, funcţionând ca locaş de cult până în 1964 când, sub comunişti, a fost demolat.
Din 1990, la inițiativa credincioșilor și cu sprijinul Episcopiei Romanului și Hușilor, s-a construit o biserică nouă, cu hramul „Înălțarea Domnului”, ulterior locașul de cult fiind ridicat la rangul de mănăstire.
M-au impresionat foarte mult biserica mănăstirii foarte încăpătoare și pictata pe un fundal asemănător cerului.

La doar vreo 100 de m de mănăstire poate fi văzut și Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei, un monument comemorativ al militarilor români morți în Primul Război Mondial, ridicat între anii 1925-1928 într-un punct important al arealului în care, Armata României a dus luptele de apărare necesare susținerii frontului de la Oituz.

Slănic Moldova

Și dacă tot am petrecut cinci zile in Târgu Ocna, nu puteam rata să revedem stațiunea Slănic Moldova.

Nu-mi mai amintesc să fi văzut vreodata această stațiune în alt anotimp decât vara și m-a surprins starea transmisă.
Era un Slănic in hibernare.
Parcul Central pe care mi-l aminteam mereu forfotind de oameni era acum pustiu.
Și aleea izvoarelor era la fel.
În scurtul timp petrecut acolo au văzut cel mult zece oameni.
S-a meritat însă să mergem până acolo pentru că muntele Nemira, învăluit în ceata, era mai frumos că oricând.

Porțile Ocnei

Și ce ne-a atras în Târgu Ocna?
O pensiune!
Se numește Porțile Ocnei și este situată la ieșirea din oraș, aproape de drumul spre Comănești,
O pensiune ce reușește, se pare, nu doar să-și fidelizeze clienții dar și să atragă noi turiști.

Pe noi ne-a cucerit și totodată ne-a dezamăgit.
Porțile Ocnei este o pensiune drăguță ce are restaurant, spa, sala de fitness, locuri de joacă pentru copiii etc.
Din păcate, toate camerele sunt situate la etaj, facându-le astfel inaccesibile sau greu accesibile persoanelor cu dizabilități locomotorii.
Camera pe care am primit-o noi, în corpul A, era cea mai mica în care am fost cazați vreodată prin peregrinările noastre prin țară.
Mai mica chiar decât cea care mi se arătase in fotografii, atunci când am platit avansul.
Avea un pat foarte jos, lipit pe de o parte de un perete iar în partea cealaltă îl despărțea vreo 10 cm de peretele cu tapet tăiat pe alocuri. O camera îngrămădită ce nu te făcea să te simți binevenit.
Am mâncat la Porțile Ocnea cea mai bună(o ciulama delicioasa) dar și cea mai proastă mâncare(un cotlet de porc fript, tare ca o talpa de pantof). N-am reușit să-mi dau seama de ce erau diferențele astea atât de mari.
Personalul restaurantului era extrem de amabil.
Ce mi-a plăcut însă aici? Zona de spa.
Pensiunea are o piscină și două jacuzzi cu apa sărată ce oferă momente plăcute de relaxare.
De asemenea, are și o sală de masaj unde puteți petrece câteva clipe de răsfăț.

Una peste alta, am avut o vacanță frumoasă la Târgu Ocna. Dacă nu ați ajuns niciodată în această zona, vi-o recomand!

Alte recomandări
Slanic Moldova, dragoste la a patra vedere
Biserica din Borzesti si legenda stejarului pe care a fost construita