Manastirea Buluc, frumusete in simplitate

Drum cu peripetii spre Manastirea Buluc

Odata cu cresterea gradelor Celsius in termometre, apare in fiecare dintre noi dorul de hoinarit. Unii isi aleg, destinatii turistice mai indepartate, altii mai apropiate, depinde de posibilitatile si de preferintele fiecaruia dintre noi.

Noi pentru prima noastra plimbare din acest an, ne-am ales ca destinatie Manastirea Buluc.

Inca de anul trecut, cineva mi-a povestit ca este una dintre cele mai frumoase manastiri din Vrancea, asa ca ne-am propus sa o descoperim si noi.

Astfel, ne-am uitat pe harta, am mai intrebat in stanga si in dreapta de starea drumului(avand o masina mica nu plecam niciodata la drum fara sa ne informam) pana la manastire si am pornit la drum.

Pentru a ajunge la Manastirea Buluc, din Focsani se merge pana la Odobeşti, apoi de aici pe un drum asfaltat se face la stanga spre Varsatura si Padureni.

Toti cei pe care i-am intrebat (persoane care fusesera la manastirea Buluc) ne-au zis ca daca nu ploua se poate ajunge cu masina pana la manastire, avand doar cativa kilometri de parcurs pe un drum pietruit, restul drumului fiind asfaltat.

Nimeni insa nu ne-a pregatiti pentru ce a urmat…

Dupa ce s-a terminat drumul asfaltat am parcurs cativa kilomentri pe un camp unde drumul nu era nici cel mai bun dar nici cel mai prost, apoi am intrat in padure si ne-am trezit pe un drum in panta, serpuit pe care probabil se coborau lemne din padure cu tractoarele caci se vedeau doar santuri adanci lasate de rotile acestora.

Drumul fiind foarte ingust, plin de damburi si marginit de o prapastie nu puteai intoarce masina dar era si foarte dificil de urcat.

Dupa mari eforturi am ajuns la Manastira Buluc si cu surprindere am descoperit ca mai erau inca patru masini acolo.

Scurt istoric al Manastirii Buluc

Manastirea Buluc, situata in comuna Jaristea, judetul Vrancea, isi are inceputul in a doua jumatate a secolului al XV-lea, cand, un boier din Odobesti, Ioan Caragea, ridica biserica de astazi a manastirii, din lemn, avand hramurile „Pogorarea Sfantului Duh” si „Sfanta Treime”, aceasta inlocuind un lacas de cult mai vechi. Ulterior, ctitorul s-a calugarit in Schitul Buluc, devenind ieromonahul Isaia si ajungand staret al acestui asezamant monahal. In anii 1922-1928, calugarii din Schitul Buluc au ridicat, alaturi de biserica veche, una noua, de zid, mult mai mare decat cea dintai, cu hramul „Schimbarea la Fata”, distrusa de puternicul cutremur din 10 noiembrie 1940.

Dupa daramarea bisericii noi, a ramas pentru slujire numai biserica din barne de brad a lui Isaia Caragea ieromonahul.

Desfiintat prin Decretul 410/1959 si scos din Lista Monumentelor Istorice, schitul a rezistat cu greu in perioada comunista datorita preotilor din satul Varsatura, in jurisdictia caruia fusese trecuta biserica dupa 1959. Inchiderea oficiala a acesteia, intre 1959 si 1989, nu i-a indepartat niciodata insa pe crestini de acest loc.

Redeschis dupa 1989, asezamantul este ridicat la rangul de manastire iar in noiembrie 2014 si-a redobandit statutul de obiectiv inclus pe lista monumentelor din patrimoniul national.

In ultimii ani, aici, s-au zidit o clopotnita si o casa mare pentru chilii, unde locuiesc maici si surori.

Impresii

Accesul in incinta ansamblului manastiresc se face printr-o frumoasa si impresionanta poarta din lemn sculptat cu motive laice si religioase specifice zonei Vrancei.

Apoi parcurgi cativa zeci de metri in panta pe o drum pavat, pentru ca apoi sa treci pe sub clopotnita si sa descoperi biserica, asezata in mijlocul unei pajisti.

 

In biserica asistau la slujba cativa credinciosi, dintre care cativa copii, si cateva maicute.

Bisericuta, ca si intreg ansamblu manastiresc de altfel, poate fi caracterizata prin doua cuvinte: smerenie si simplitate.

Langa bisericuta poate fi vazut un frumos foisor care probabil gazduieste slujbele religioase vara.

De o parte si de alta  a bisericutei sunt construite cateva chilii.

Manastirea Buluc impresioneaza prin simplitatea asezarii si caldura maicilor care intampina cu caldura fiecare credincios ce le trece pragul.

Norii ce incepeau sa se adune deasupra brazilor ce strajuiau manastirea ne-au determinat sa nu zabovim pe aceste meleaguri decat o ora si jumatate de teama ca o posibila ploaie va face imposibila parcurgerea drumului forestier la intoarcere.

Desi o maicuta ne-a indemnat, la plecare, sa mai mergem pe la ele, nu cred ca ne vom mai incumeta vreodata, decat daca nu cumva autoritatile vor hotari sa asfalteze sau macar sa niveleze cu pietris drumul pana la manastire. Ori poate decidentii considera ca maicutelor, ce isi dedica intreaga viata rugaciunii, le este mai bine sa fie rupte de lume prin acest drum.

La intorcere acesta a fost putin mai usor de parcurs din simplu motiv ca se merge la vale iar privelistea ce se dezvaluie privirilor este impresionanta.

Accesibilizare

Daca aveti o dizabilitate locomotorie nu va recomand sa indrazniti sa mergeti la Manastirea Buluc. Chiar daca ajungeti pana acolo, poate cu o masina cu dubla tractiune, distanta dintre clopotnita si biserica nefiind pavata este greu de parcurs. In plus la intrarea in biserica sunt cateva trepte destul de inalte.

 

Pe aceeasi tema va recomand sa cititi si

Manastirea Sihastru, o treapta spre Cer

Manastirea Buciumeni, raiul din mijlocul padurii de tei

Manastirea Dalhauti, o poarta spre divinitate

Manastirea Vladimiresti, coltul de rai din Sudul Moldovei

O tara de vis!

O tara de vis! (partea a doua)