Exista cultul muncii la romani?

Cultul muncii la altii

Ieri, intr-o discutie telefonica, o cunostinta draga mie, imi povestea printre altele si ca cei doi nepoti ce locuiesc in Canada nu au reusit s-o viziteze pentru ca nu si-au putut lua liber. Mirata am intrebat-o daca au terminat studiile si mi-a zis ca sunt inca studenti dar de cativa ani lucreaza in fiecare vacanta. Isi strang astfel bani pentru a-si cumpara diverse lucruri pe care si le doresc, pentru a merge la diverse concerte sau chiar pentru a-si plati cazarea si masa in timpul cursurilor.

Mi s-a parut grozav ca nu asteapta sa primeasca bani de la parinti si incep de la o varsta frageda sa devina resposabili. Bunica lor m-a asigurat ca nepotii nu sunt o exceptie si ca toti prietenii si colegii lor lucreaza pe perioada vacantelor.

Se pare ca acolo exista o alta mentalitate. Tinerii isi insusesc de la varste fragede cultul muncii.

La noi…

Desi in ultimul timp s-au mai schimbat mentalitatile si la noi, prea putini tineri incearca sa-si castige un ban de buzunar in timpul liber.

Se considera ca vacantele sunt pentru plimbari, odihna si petreceri iar parintii sunt cei care au obligatia sa ofere copiilor lor chiar si dupa majorat tot ce au nevoie.

Aceasta stare de fapt poate fi observata chiar si in familiile cu o situatie materiala mai dificila.

Copii, ajunsi si la peste 20 de ani, nu se considera responsabili sa ajute la bunastarea familiei.

Aceeasi mentalitate era si in perioada in care eu eram eleva. In gimnaziu cateva colege mergeau la o pepiniera din apropierea localitatii noastre sa culeaga zmeura contra cost. Imi amintesc cat m-am chinuit sa-mi conving parintii sa ma lase si pe mine la cules de zmeura. Considerau ca fiind singurul lor copil puteau sa-mi ofere tot ce aveam nevoie fara ca eu sa muncesc. Imi ziceau ca voi avea timp si pentru asta. Dupa multe staruinte m-au lasat. Ce-i drept n-am rezistat decat cateva zile. Eram prea firava pentru a face fata si pentru a tine ritmul cu ceilalti copii dar am fost atat de fericita cand am primit acei banuti munciti de mine.

Pacat ca cei mai multi romani nu reusesc sa pretuiasca munca la aceeasi valoare cu studiile. Aceasta mentalitate a dus la aparitia a tot mai multe scoli postliceale, colegii si facultati particulare. Multe dintre ele elibereaza diplome pe banda rulata ce nu au in spate cursuri si examene temeinice si care nu aduc tinerilor nici un fel de pregatire reala. Saracii parinti muncesc din greu insa pentru ca ai lor copii sa aiba o asemenea diploma ce nu le asigura, din pacate, nici un viitor.

Persoanele cu dizabilitati si munca

Cat despre persoanele cu dizabilitati, ce pot sa spun? Unele se multumesc cu indemnizatia primita de la stat. Altele se straduiesc ani intregi sa-si gaseasca ceva de lucru pentru a-si suplimenta veniturile sau din dorinta de a se simti utile societatii dar nu gasesc pe nimeni dornic sa le puna in valoare calitatile…

Prea putine chiar reusesc sa isi gaseasca un loc de munca conform pregatirii lor.

Acestea fiind zise, ce credeti, exista cultul muncii la romani sau nu?