1 Mai si persoanele cu dizabilitati

Inca din 1889 in fiecare an se sarbatoreste, pe 1 Mai, Ziua Internationala a Muncii.

Azi nu pot sa nu ma intreb cate persoane cu dizabilitati din Romania sarbatoresc aceasta zi? Cate persoane cu dizabilitati din tara au un loc de munca? Cu siguranta, prea putine! Si nu pentru ca nu si-ar dori unul…

In timp ce in alte tari europene, persoanele cu dizabilitati primesc sprijin nu doar din partea diverselor ONG-uri ci si din partea autoritatilor prin diverse organisme special infiintate pentru (re-)integrarea in munca, oferindu-li-se in acest proces nu doar consiliere ci si sprijinul psihologilor, medicilor, fizioterapeutilor, asistentilor sociali, la noi in afara de cateva facilitati fiscale acordate firmelor ce angajeaza aceste persoane, nu se fac prea multe eforturi pentru integrarea persoanelor cu dizabilitati in societate si pentru a le ajuta sa-si puna in valoare abilitatile.

Strazile, cladirile si mijloacele de transport neaccesibilizate sau accesibilizate necorespunzator sunt realitati carora trebuie sa le faca fata cei ce au o dizabilitate locomotorie in fiecare zi in Romania.

Prea putine persoane cu dizabilitati reusesc sa-si termine studiile sau sa faca studii in concordanta cu inclinatiile lor si mai putine reusesc sa-si gaseasca un loc de munca corespunzator pregatirii pe care o au sau de ce nu, abilitatilor innascute sau dobandite.

Viata multor oameni se limiteaza la peretii propriei locuinte, fiind nevoiti sa traiasca din indemnizatia de handicap pe care o primesc si din ajutorul acordat de familie. Nu-si doresc asta dar nici nu sunt ajutati sa traiasca altfel.

Opinii…

Saptamana trecuta am citit, cu surprindere, opinia unui individ ce sustinea ca persoanele cu dizabilitati traiesc din salariul lui si prin urmare nu ar trebui sa aiba prea multe pretentii pentru ca oricum beneficiaza de prea multa discriminare pozitiva.

As fi dorit sa-i spun domnului in cauza ca persoanele cu dizabilitati nu doresc sa traiasca din salariul dumnealui si nici nu doresc mila nimanui ci incearca sa-si croiasca propriul drum in viata.

Multe persoane nu reusesc sa aiba un job dar fac voluntariat, ajutand alte persoane in dificultate sau scriu, picteaza sau fac diverse obiecte handmade. Sunt persoane demne care fac tot ce le sta in putere pentru a-si asigura autonomie financiara in conditiile in care autoritatile locale sau centrale isi amintesc de ele doar in campaniile electorale.

As vrea sa-i spun toate astea si multe altele dar stiu ca nimic nu va ajunge la inima si mintea lui.

Concluzie

In fiecare an nu pot sa nu ma intreb, persoanele cu dizabilitati ce sunt, an dupa an in cautarea unui job, in timp ce incerca sa se simta utile, implicandu-se in actiuni de voluntariat(multe persoane cu dizabilitati fac, nu e o exagerare!) sau in timp ce incerca sa isi asigure un trai decent prin mijloace proprii, vanzand cosmetice, realizand produse handmade, completand sondaje, distribuind anunturi sau desfasurand alte diverse activitati(daca sunt norocoase) platite cu sume mai mici decat ar accepta o persoana fara handicap, oare ce sarbatoresc pe 1 Mai?

Recomandari

,,22end EULAR Annual European Conference of PARE ”, povestea unei conferinte

Scrisoare adresata soferilor ce parcheaza pe locurile destinate persoanelor cu dizabilitati