Crampei dintr-o zi intr-un spital romanesc

Despre medici si pacienti, intr-un spital romanesc

In aceelasi salon pentru internari de zi pot fi vazuti cinci pacienti si patru studenti la medicina.

Pacientii vorbesc despre problemele lor. Unii au venit pentru evaluare, altii pentru tratament. Toti sunt nerabdatori sa li se rezolve problemele si sa plece de acolo.

Studentii, intr-un colt, vorbesc cu infrigurare despre examenul pe care urmeaza sa-l sustina in urmatoarele minute.

Pana si pacientii simt emotia tinerilor aflati la doar cativa metri, uitandu-si parca propriile griji. Isi amintesc poate de propriile examene pe care le-am avut de-a lungul vietii ori poate studentii in halat alb le amintesc de proprii copii sau nepoti…

Sau poate se intreaba ce fel de medici vor deveni acestia? Medici dedicati meseriei pe care si-au ales-o si pacientilor lor sau vor deveni asemeni profesorilor lor, medici pentru care functia si urcarea pe scara sociala sunt mai importante decat nimicuri ca tratarea cu demnitate a pacientului ce asteapta umil in fata usii lor?!

Un medic intra in salon si pune grabit cateva intrebari unei paciente. Nu are prea mult timp la dispozitie. E sef de sectie. Are numerosi pacienti si multe resposabilitati. A uitat demult vremurile in care pasise timid in acest spital, in prima zi de lucru ca medic specialist, cand incerca plin de emotie sa afle cat mai multe informatii despre pacienti pentru a reusi sa aiba o prezentare cat mai reusita in fata sefului spitalului. Nu e usor sa ajungi medic. Trebuie sa inveti mult … si totusi nu e intotdeauna suficient ca sa avansezi intr-o functie de conducere. Insa trecutul e trecut iar prezentul e prezent.

Doar pacientii sunt aceeasi. Vizibili pentru unii medici, invizibili pentru altii…

Suferinta, umilinta si multa rabdare…

 

Va recomand sa cititi si

Pacient in Romania

De ce n-ar exista in Romania si meseria de pacient?!

Bolnav intr-o tara ce sufera

2 Comments

  1. In februarie 2016 am fost internat cu salvarea si tot cu salvarea m-a externat. Trecuse cele 8 zile si trebuia eliberat patul. Si asistenta salvarii s-a mirat ca am fost externat in timp ce făceam crize epileptice.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*