Un crampei din viata unei persoane cu dizabilitati in prag de sarbatori

persoana cu dizabilitati, atentie la cerei de ajutor, profitori

Un crampei din viata unei persoane cu dizabilitati in prag de sarbatori

-Buna! Ce mai faci? Ti-ai facut bradutul? il intreb plina de verva cu gandul la sarbatori.

-Nu. Nu-l mai fac anul asta. Daca l-as face ar trebui sa-l tin pana in primavara ca nu-l mai pot scoate din casa, imi raspunse si m-am vazut nevoita sa cobor cu picioarele pe pamant.

-Nu ti-ai gasit pe nimeni care sa te ajute la curatenie si care sa-ti gateasca?

-Nu.

-N-ai incercat sa cauti si prin satele invecinate?

-Mi-e teama sa primesc o persoana necunoscuta in casa, imi marturisi cu sinceritate. Mi-as dori sa gasesc pe cineva care sa-mi faca si mie niste sarmalute. Altceva n-as vrea. Pana acum m-am descurcat cu conserve dar ma cam supara si stomacul. In plus, mi-au cedat si bateriile scuterului si nu stiu cum imi voi mai face cumparaturile cand va ninge.

As fi vrut sa-i zic ca ii trimit eu niste sarmale dar din pacate, ne despart vreo 800 de kilometri.

L-am cunoscut in urma cu vreo opt ani pe internet si am ramas amici desi nu ne-am intalnit niciodata. M-au impresionat intotdeuna onestitatea lui si forta cu care a infruntat greutatile vietii.

E imobilizat in scaun rulant de multi ani. In urma cu cinci ani i-a murit si mama, singurul lui sprijin. Nu are pe nimeni altcineva care sa-l ajute acum iarna, in prag de sarbatori.

Tot ce are este un acoperis deasupra capului, pentru care mama lui a muncit pana s-a imbolnavit, un catel si o pisica.

Cui sa pese de acesti oameni?

Si ca el sunt multe alte persoane cu dizabilitati in aceasta tara. Singure. Fara nici un sprijin. Care nu-si permit sa renunte la indemnizatia pentru insotitor in favoarea unui asistent personal profesionist angajat de primarie pentru ca nu ar mai avea cu ce sa-si plateasca facturile si hrana cea de toate zilele si care nu au nici un sprijin din partea comunitatilor din care fac parte.

Dar cui sa pese de acesti oameni? Guvernul nostru de aproape un an e ocupat sa planga de mila infractorilor…

 

Va recomand sa citit si

https://iuli-ana.blogspot.ro/2012/03/indiferenta.html

De ce sunt oamenii interesati doar de castigul material?

Un decembrie cu multe emotii

3 Comments

Leave a Reply