Soveja, revedere după 30 de ani

Revederea cu Soveja

De Soveja mă leagă multe amintiri din copilărie dar nu mai ajunsesem acolo de vreo 30 de ani…
Auzisem de la diverse cunoștințe și citisem in presa locală despre starea deplorabilă a stațiunii, așa că am ocolit-o.
În urmă cu un an însă am aflat de Mănăstirea Soveja, pe care n-o mai vizitasem niciodată, așa că într-o zi frumoasă de vară am pornit s-o descoperim.

Mănăstirea Soveja

Situată la intrare în stațiunea cu același nume, Mănăstirea Soveja a fost înfiinţată, în anul 2001, în amintirea ctitoriei domnitorului Matei Basarab – fosta Mănăstire Soveja, numită şi Dobromira, zidită în anii 1644‑1645. Biserica, având hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, a fost sfinţită la data de 21 mai 2005.

Pisania veche a bisericii, din Mănăstirea Soveja, mărturisește: „Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu porunca și cheltuiala preapăcătosului rob al lui Dumnezeu Ioan Matei Basarab și Voievod a toata țara Ungrovlahiei și a soției noastre kneaghina Elena, s-a ridicat acest dumnezeiesc templu al Nașterii Domnului Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, afară din hotarele țării noastre, în locul moldovenesc al Vrancei. Ziditu-s-a cu bunăvoinţa și cu pogorământul Domnitorului moldovenesc Ioan Vasile Voievod, în anul facerii lumii 6153 (1645)”

În anul 1846, în incinta mănăstirii, a fost surghiunit revolutionarul pașoptist Alecu Russo, pentru unele aluzii nepotrivite, făcute în piesa „Jignicerul Vadra sau Provincialul”, prezentată la Teatrul National. Cu aceasta ocazie, în timpul surghiunului, el a descoperit și a cules cunoscuta baladă populară „Miorita”.

Tot aici, în curtea mănăstirii, își doarme somnul de veci Simion Mehedinţi, părintele geografiei românești.

O bisericuță frumoasă în care îți poți odihni sufletul, foișoare in care te poți refugia în căutarea umbrei, băncuțe pe care te poți opri în căutarea liniștii, o troiță din lemn, câteva clădiri locuite de măicuțele ce și-au dedicat viața rugăciunii, flori, foarte multe flori și tot acest lăcaș străjuit de brazi.
Un colț desprins parca de rai. Aceasta este Mănăstirea Soveja!

Stațiunea Soveja

Și dacă tot am ajuns în această zonă, am mai parcurs câțiva kilometri pentru a revedea și stațiunea Soveja.

Localizată în depresiunea Soveja, la 82 km de Focșani, considerată cândva Perla Vrancei și stațiunea cu cel mai ozonat aer din țară, acum Soveja este doar o ruină.
Daca comuna cu același nume are case frumoase și drumuri bune, când te apropii de stațiune ai impresia că intri într-o zonă de război. Un război al intereselor și al nepăsării.

Soveja, nepasare

Foto: Vasile Prunila

Drumul de acces plin de cratere, hoteluri frumoase cândva lăsate în paragină, vegetație netoaletată…

Soveja, drumuri
În zona centrală, un local deschis și două-trei pensiuni recent construite sau încă în construcție sunt singurele semne că cineva mai trăiește în această stațiune căzută în uitare.
Și totuși oamenii vin cu mașini sau pe jos, în grupuri, pentru a vedea ce a mai rămas din Soveja de odinioară.
,,Am bifat-o și pe asta! De acum știm că trebuie s-o tăiem de pe listă în următorii 30 de ani.”
,,Toate astea sunt făcute pe vremea lui Ceașcă. Tot s-a distrus.” Aud dezamăgirea celor ce trec pe lângă mine, la ieșirea din acest loc.
Mașini din București, Bacău, Iași sau Vrancea fac slalom prin imensele găuri din asfalt, încercând să ajungă în zona centrală, pentru ca mai apoi să le vezi că se întorc după doar câteva minute.
Stațiunea a intrat într-un proces de degradare continuă după 1990.

Conform presei, în ultimii ani s-au purtat mai multe discuții între autoritățile locale și județene, pe de o parte, și sindicatele ce dețin clădirile și terenurile din stațiune, pe de altă parte, pentru găsirea unor soluții de revigorare a Stațiunii Soveja. Deocamdată, nu s-a găsit o variantă de compromis.

Dincolo de starea stațiunii, peisajul din zonă este superb!

Dacă ajungeți în Soveja, vă recomand să vizitați și Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial, clasificat ca monument funerar sau memorial.

Casa Memorială „Ion Roată”

Noi nu ne-am oprit la Mausoleul din Soveja și nu ne-am abătut din drum nici pentru a-l vizita pe cel de la Mărăști dar pe drumul de întoarcere ne-am oprit la Casa Memorială ,, Moș Ion Roată” situată în centrul satului Câmpuri, pe partea dreaptă a șoselei.

O casă simplă, țărănească, formată dintr-o cameră, o mică bucătărie și un holișor, în care a locuit Moș Ion Roată.

În interior se află un mobilier țărănesc, obiecte gospodărești și vestimentare ce i-au aparținut lui Ion Roată. De asemenea, sunt expuse fotografii și documente despre viața acestuia și lupta lui ca deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei.

Gospodar de frunte al comunei Câmpuri, Ion Roată a fost ales, în 1857, ca deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei.

Acesta câștigă admirația și prietenia marilor oameni politici ai timpului: Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri.

La 5 Februarie 1859, vine la Focșani, unde are loc cunoscuta întâlnire cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. După Unire se implică în viața comunei, este ales în județul sătesc, militează pentru înființarea școlii în localitate, iar în anul 1878, Mihail Kogălniceanu îl decorează cu ordinul „Steaua României”.

Casa Ion Roată

Cei ce doresc să viziteze casa memorială trebuie să cumpere un bilet ce costă 8 lei. Persoanele cu dizabilități și preșcolarii beneficiază de gratuitate.
Din păcate, acest obiectiv nu poate fi vizitat și de persoanele in fotoliu rulant. Casa fiind în vale, sunt destul de multe trepte ce permit accesul la ea.

 

Recomandări

Revederea cu Marea Neagră

Satu Mare, văzut de-o moldoveancă

Be the first to comment

Leave a Reply