Plaja Doaga in 2018

Plaja Doaga in 2018

Alt an, aceeasi plaja. Plaja Doaga in 2018

Tot duminica, pe drumul de intoarcere, la doar 1-2 km de Zaga Zaga Resort, ne-am oprit la Plaja Doaga.

Daca anul trecut ajusesem aici intr-o vinere spre inserat, pe cand nu era prea multa lume, acum fiind un weekend calduros, drumul parea neincapator pentru masinile celor veniti la plaja. Nici in interior situatia nu era diferita. Multe masini parcate la umbra copacilor si foarte multe persoane la plaja pe sezlonguri, prosoape sau in apa.

Pe terasa situatia era aceeasi. Mesele pareau neincapatoare pentru cei ce doreau sa manance sau sa bea ceva, la umbra.

Accesibilizare

Cum noi nu suntem fanii statului la plaja, ne-am indreptat spre terasa. La intrare doua trepte foarte inalte pareau a-mi spune:,,Hei! ce cauti tu aici? Acest loc, nu e pentru cei ca tine!” Dar incapatanata cum sunt, ridicata de propriul sot, le-am ignorat avertismentul si am ajuns pe terasa al carei acces isi propusesera sa-l pazeasca.

Aici insa parea de-a dreptul imposibil sa gasesti vreun loc liber.

Doamne, domnisoare si domni, tineri si mai putin tineri, imbracati sau mai putin imbracati, mese pline cu farfurii cu mancare sau murdare, sticle goale sau pline, de-a valma. In cele din urma, la o masa pentru sase persoane, am zarit asezati doar o tanara si doi copilasi, asa ca am intrebat-o daca ne putem aseza si noi. Foarte deranjata de indrazneala noastra ne-a raspuns ca trebuie sa se aseze si sotul ei.

Astfel dupa ce ne-am cumparat apa rece si inghetata, am coborat si am privit cu nesat cateva clipe bucuria celor ce se zbenguiau in apa, pe plaja sau se plimbau cu lebedele-hidrobicicleta.

Evadare in copilarie

Pentru cateva zeci de minute am evadat in propria-mi copilarie, in timpul vacantelor petrecute pe litoral. Deja imi simteam picioarele afundandu-se in nisip, cate o scoica zgaraindu-mi talpile si valurile marii mangaindu-mi-le.

Dar soarele stralucitor al unei zile de iulie m-a trezit din visare. Am realizat ca sunt pe plaja Doaga in 2018 si ca nici unul dintre acei copii ce bat mingea fara griji, nu sunt eu.

Am plecat spre casa fara sa-mi pot elibera sufletul de dorul de mare si de copilarie, starnit de o mica plaja din Vrancea.

 

Recomandari:

Zaga Zaga Resort

Plaja Doaga

Orasul Galati, dupa un sfert de secol

 

Be the first to comment

Leave a Reply