,,Obiceiuri” romanesti

terasa cu specific traditional romanesc

O terasa cu specific traditional romanesc situata in centru Bucurestiului…
Inca de la intrare ne surprinde absenta unei rampe care sa permita si accesul persoanelor cu dizabilitati(stiu ca n-ar trebui sa ma surprinda, avand in vedere ca in Focsani ma lovesc la tot pasul de problema asta dar traisem cu speranta ca in Bucuresti e altfel) dar administratorul terasei ne invita pe mine si pe noul meu amic italian, singurii din grup cu dizabilitati locomotorii grave, sa intram prin spate unde se pare exista o rampa si mai putine trepte insa am refuzat ,,onoarea” asta si cu putin ajutor am reusit sa urcam treptele ce ni se asterneau in cale.
Inauntru, mare veselie. Oaspetii au fost intampinati cu paine si sare, apoi serviti cu tuica. Pe o scena o formatie canta muzica usoara iar dupa cateva zeci de minute, n-am realizat daca aceeasi formatie sau alta a inceput sa cante muzica populara iar un ansamblu de dansatori au inceput sa prezinte jocuri din diferite zone ale tarii. Nu stiu cat intelegeau sau cat de incantati erau italienii, spaniolii, croatii, grecii sau muntenegrenii din jurul nostru dar noua romanilor ne-a placut spectacolul ce se derula in fata ochilor nostri.
La masa printre diferitele feluri de mancare traditionala se incinsesera discutii in mai multe limbi. Timpul a trecut cu repeziciune, apropiindu-se de miezul noptii iar toata lumea astepta desertul dar se pare ca ospatarii nu se grabeau prea tare. Pe la mese incep sa se perinde un grup de muzicanti care dedicau diverse melodii clientilor de la celelalte mese. In cele din urma ii vad aparand in spatele unui muntenegrean foarte vesel asezat in fata mea. Domnul in cauza ii ignora cateva secunde parca intuind ce asteaptau acestia dar unul dintre organizatorii serii se apropie de ei si le strecoara cateva bacnote in buzunar determinandu-i sa cante si cu mai mult foc. Fac cateva dedicatii doamnelor din Grecia, apoi celor din Spania, interpretand piese din tarile lor iar mai apoi se intorc iarasi la domnul cel petrecaret din Muntenegru pentru a-i face o cantare. Acesta scoate o bacnota, le-o strecoara si exclama colegilor de masa in engleza: ,,Le-am multumit in modul romanesc!”
Dupa ce muzicantii realizeaza ca nu mai au nimic de castigat in separeul nostru il parasesc iar ospatarii isi reamintesc brusc ca mai au cate ceva de adus si la mesele nostre. A doua zi aveam sa aflu ca fusese o intelegere intre ospatari si muzicanti, primii trebuiau sa intarzie servirea mancarii pentru ca muzicantii sa isi faca ,,numarul”.

Organizatorii planuisera o seara in care oaspetii din alte tari sa cunoasca mancarurile traditionale ramanesti,  muzica, dansurile populare si obiceiurile iar angajatii acestei terase le-au aratat alt gen de ,,obiceiuri” ce nu ne fac cinste.

La plecare am parasit terasa prin partea din spate unde descoperim o rampa total impracticabila, foarte abrupta, fiind astfel nevoiti sa folosim tot treptele. Italianul ce ne insotea, printre hohote de ras, imi arata rampa in cauza. Ce pot sa ii zic? Tac. Asta e Romania!

Be the first to comment

Leave a Reply