O zi frumoasa de primavara!

A venit primavara!

Dupa vreo cateva zile de stat in pat, in care nici nu mai stiam ce ma supara si ce nu, soarele a inceput sa-mi faca cu ochiul pe fereastra si sa ma intrebe:,,Hei, mai stai mult acolo sa-ti plangi de mila?”, asa ca m-am ridicat, imbracat si am pornit sa ma bucur de primavara.

Acum sa nu credeti ca am plecat la padure, la iarba verde ci la supermaketul in care ne facem cumparaturile de obicei.

In parcare, doi taximetristi ce probabil isi reveneau si ei dupa vreo boala, sporovaiau veseli langa masinile parcate, unde in alta parte decat pe locurile destinate persoanelor cu dizabilitati, situate langa intrarea in market.

Ma prefac ca nu-i vad si ma indrept spre raionul cu flori. Aglomeratie mare.

Flori, ghivece sau buchete, care de care mai frumoase dar si mai scumpe.

In timp ce ma uitam la niste ghivece cu zambile, cam pricajite, ce-i drept, o angajata schimba preturile, inlocuindu-le pe cele vechi cu altele cu cinci lei mai mari. Ma uit la florile in cauza si la preturi si nu pot sa nu ma intreb:,,Oare a crescut euro in ultimele minute sau guvernul a anuntat majorarea pensiilor si salariilor si eu nu stiu?”

Dupa vreo doua ore de terapie prin cumparaturi, ce se pare ca este foarte eficienta in cazul meu, ne indreptam cu cosul spre casa de marcat iar dupa ce platim cumparaturile, angajata de la casa ne inmaneaza ,,un martisor pentru doamna”. Iau bucuroasa martisorul primit si descopar cu surprindere ca era doar un carton taiat in forma de trifoi pe care nu uitasera sa puna un K. Insotit bineinteles si de un snur cam timid. Avand in vedere ca vreo 75% din bugetul nostru pentru cumparaturi merge in contul lor, ma asteptam ca isi permit mai mult dar saracii, probabil sunt si ei in criza.

Inainte de a iesi, cu cosul aproape plin cu flori si dulciuri ne indreptam spre cofetaria din incinta centrului comercial. Cum sunt o mare devoratoare de prajituri, incep sa studiez oferta din vitrina cu atentie si observ ca un tort cu ciocolata imi zambeste, asa ca incep sa-i pun intrebari domnitei din fata tejghelei despre compozitie si gramaje. Dupa cum da ochii peste cap la fiecare intrebare pe care i-o pun incep sa ma intreb daca nu cumva are o relatie afectiva cu respectivul tort si nu vrea sa se desparta de el.

In cele din urma se hotarasete sa se desparta de el si astfel ne indreptam, in sfarsit spre parcare, unde ne intampina un tanar cu o privire cam pierduta:

,,-Imi dati si mie un ban?!

-Nu avem, ii raspunde sotul, si nu mintea. Reusisem performanta sa cheltui mai mult decat ne propusesem. Ne iese de fiecare daca cand mergem la cumparaturi!

-Nu vrei ceva de mancare, il intreb si ii intind un pachet de biscuiti.

-Ba da! Dar vreau o ciocolata! Ma uit in cos si ii intind o ciocolata.

-N-o vreau pe asta! O vreau pe aia! Si imi arata o ciocolata pe care o luasem pentru o fetita. Nu mi-a lasat timp sa ma gandesc daca sa renunt la ea sau nu si mi-a intins biscuitii si ciocolata pe care ii primise, a zis un ,, saru’ mana” si s-a indepartat. Dupa cat se vedea nu era interesat de ce-i puteam oferi eu.

Nu am reusit sa-mi dau seama din scurtul schimb de replici dintre noi daca avea o dizabilitate intelectuala sau daca avea o suferinta de alta natura dar sigur pentru el primavara nu era prea frumoasa.

Primavara e frumoasa!

Si totusi, dincolo de griji si de probleme, primavara are magia ei!

Multumesc oamenilor dragi care si-au facut timp la acest inceput de primavara sa-mi daruiasca clipe, martisoare si flori!

Fiecare dintre voi, cei ce cititi acest blog, sa aveti o primavara frumoasa cu soare, flori, sanatate si multe zambete!

Recomandari

Kaufland Focsani incapabil sa gestioneze locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilitati

Cum am descoperit eu ca si toamna poate fi frumoasa