Impresii din Spitalul Județean de Urgență ,,Sfântul Pantelimon” în plină pandemie

Spitalul Județean

Prima vizită la Spitalul Județean de Urgență ,,Sfântul Pantelimon” de la declanșarea pandemiei

Având în vedere că Vrancea e pe locul patru, în țară la numarul de infectări cu Sars-Cov-2 la mia de locuitori, de la declanșarea pandemiei mi-am limitat drastic ieșirile și cu atât mai mult am încercat să mă țin departe de spitalul județean, având în vedere că în presă se scria destul de des despre infectări in diverse secții ale acestuia.

Dar cum sunt un pacient cu o afecțiune cronică, nu puteam amâna la nesfârșit întîlnirea cu medicul curant, având în vedere ca ultima mea vizita fusese în luna ianuarie.

Așa că mi-am contactat medicul, am primit o programare iar în mine s-a declanșat un torent de emoții și gânduri, alimentat și de faptul că în aceeași clădire cu reumatologia, se află și secția de boli infecțioase unde sunt tratați pacienții cu Covid-19.

,,Oare îmi vor face și mie testul pentru covid?” ,,Oare e sigură secția de reumatologie?” ,,Oare se face triaj? Unde?” Mii de întrebări s-au învârtit în capul meu întreaga noapte de dinaintea vizitei la spital, încât venirea dimineții a fost o binecuvântare.

A doua zi, m-am prezentat la Spitalul Județean de Urgență ,,Sfântul Pantelimon”și am aflat răspunsul la toate aceste întrebări ce probabil chinuie orice bolnav cronic responsabil, înaintea unei spitalizări de zi sau pe pat.

În curtea pavilionului care găzduiește reumatologia, spre surprinderea mea nu era nici un cort pentru triaj, așa cum mă așteptam.

În schimb, la intrarea în clădire o doamnă asistentă echipată cum vedem la tv, în diverse filmări prin spitale(mai puțin combinezon), îi întâmpina cu un termometru și căteva întrebări pe toți cei ce doreau să pătrundă în clădire, îndemnîndu-i totodată să păstreze distanța, în timp ce-și așteptau rândul.

,,Ați intrat în contact cu vreo persoană confirmată cu Covid?”, ,,Ați tușit în ultima perioadă? Ați avut febră? Dureri în gât?”.

După suita mea de ,,nu”-uri, m-a pus să semnez fișa pe care o completase și cam asta a fost tot. A durat cel mult trei minute, statul la coadă și triajul.

La încercarea mea de a-mi scoate propriul pix (după atâtea gânduri venisem foarte pregatită), doamna mi-a arătat că dezinfectează cele doua pixuri folosite după fiecare utilizare.

La lifturi, două afișe indicau care e liftul pentru Covid și care e pentru non-Covid.

La reumatologie, accesul pe secție era interzis iar vechile bănci, familiarizate cu durerile și neputințele pacienților acestei secții, din holișorul de la intrare dispăruseră, pacienții fiind indrumați spre o sală de așteptare mult mai încăpătoare, de jur împrejurul căreia erau așezate bănci și scaune din secolul trecut sau mai noi.

Pacienții așteptau cuminți să fie chemați în salonașul în care se recolta sau în salonul în care erau consultați de medici. Din cînd în când, li se atragea atenția că trebuie să păstreze distanța.

Toată lumea purta mască. Unii aveau și mănuși. Mă refer la pacienți, bineînțeles!

Personalul avea măști, mănuși și un fel de șorțuri sau bonete de unica folosință.

În sala de așteptare, pe o chiuvetă așteptau cuminți doritorii de dezinfecție, două recipente cu săpun lichid și unul cu spirt. Eu chiar am dezvoltat o relație cu recipientul cu spirt, făcând gelos gelul dezinfectant din propriul rucsac ce părea mai puțin atractiv.

În plus, am aflat că pentru pacienții infectați cu Sars-Cov-2 exista un circuit separat, intrare separată și nu există riscul de a se intersecta cu ceilalți pacienți pe holurile spitalului.

Dacă în mall sau în supermaketuri există aer condiționat, aici nici vorbă de așa ceva.

Chiar dacă se vede cu ochiul liber că nu s-a mai investit demult într-o renovare sau în mobilier, la fel se vede că personalul secției face eforturi pentru siguranța pacienților și chiar pentru propria siguranță.

Chiar dacă, fără să vreau, în timp ce îmi așteptam medicul, am auzit un alt medic spunîndu-i unui pacient că are voie să recomande un numar limitat de radiografii pe zi sau trimitând pe altul să-și cumpere un analgezic și un corticosteroid, o vorbă bună și interesul arătat, te fac să ai încredere în cei ce lucrează pe această secție.

După trei ore petrecute aici, în timp ce mă îndreptam toropită de căldură spre ieșire n-am putut să nu mă întreb, oare cum mai avea putere doamna responsabilă cu triajul să îi întrebe cu blîndețe pe toți ce ieseau din spital dacă și-au rezolvat problemele și să le ureze multă sănătate?!

Avem nevoie de siguranță și încredere

Pandemia asta poate scoate ce e mai bun sau ce e mai rău din noi…

Și mai mult decât oricând avem nevoie de încredere… Încredere în cei de lângă noi, în personalul medical și în divinitate!

 

Recomandări

,,Mulți români nu cred în existența virusului, de ce oare?,,

Sectia de ortopedie și traumatologie a Spitalului Județean de Urgență “Sf. Pantelimon” Focșani, cu bune și mai puțin bune

Impresii din Spitalul Județean de Urgență “Sf. Pantelimon” Focșani

 

 

 

 

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply