Despre voluntariat
În vremuri în care atenția ne este subjugată de multitudinea de rețele sociale, de fel de fel de aplicații și gadgeturi, în care ziua parcă nu ne mai ajunge să facem tot ce ne-am dori sau ar trebui, odată cu implementarea proiectului Harta Accesibilizării Orașului Focșani, am avut ocazia să cunosc oameni minunați care dăruiesc timpul și energia lor celor ce au nevoie.
Șapte adolescente, eleve la diferite școli din Focșani, o tânară doamnă educatoare și un american, mutat de câțiva ani în Focșani, au renunțat la câteva zile de vacanță, și s-au implicat într-un proiect de voluntariat, dintr-un domeniu cu care nu aveau nimic în comun, așa că am încercat să aflu de ce fac voluntariat și de ce au ales acest proiect. Ce mi-au răspuns, puteți citi în cele ce urmează!
Simion Denisa
Numele meu este Denisa Simion, am 14 ani și de aproximativ un an am aderat la lumea voluntariatului. Sunt pasionată de scris, de teatru, de lectură, de făcut bine și, în mod special, de oameni și de viață.
Pentru mine și pentru mulți alți adolescenți, voluntariatul e o mână de ajutor pe care o dai dar pe care o și primești. Cunoscând persoane noi, cu aceleași interese, îți este mai ușor să construiești prietenii. În același timp, voluntariatul îți oferă oportunități de dezvoltare într-un anumit domeniu și te ajută să te formezi ca om.
E o metodă simplă prin care te poți conecta la un nivel mai profund cu ceea ce te înconjoară, aflând lucruri noi despre tine și despre lume și totodată poți contribui la construirea unei lumi mai bune.
Dorința de implicare în acest proiect a venit destul de spontan deoarece niciodată nu m-am mai implicat într-un proiect de voluntariat destinat persoanelor cu dizabilități.
Așa că mi-am dorit să încerc ceva nou și să aflu mai multe despre ceea ce înseamnă să fii o persoană cu dizabilități, într-un oraș fără posibilități.
Astfel am decis să devin voluntară în cadrul proiectului și să ajut la întocmirea Hărții Accesibilizării Orașului Focșani.
Acest proiect m-a învățat să fiu mai empatică și să privesc cu ochi largi în jur, observând diferențele discriminatorii aduse comunității persoanelor cu dizabilități. Am învățat că nu poți determina o schimbare dacă nu ai inițiativă și judeci de pe margine, așteptând rezolvarea unei situații pe care nici nu o semnalezi.
Mi-am dat seama că lumea în care trăim e plină de oameni indiferenți. Oameni care nu evadează nici pentru o clipă din propria lor cutie.
Uităm să CONviețuim, să apreciem realizările semenilor și să-i ajutăm la necaz.
Rezultatele proiectului m-au întristat deoarece am conștientizat că orașul nostru este accesibilizat într-o proporție foarte mică. Sper însă că se va produce o schimbare și se vor rezolva toate neregulile!
Ana Maria Cătălina Tighilici
Mă numesc Ana Maria Cătălina Tighilici și sunt elevă în clasa a X-a la Colegiul Național Pedagogic Spiru Haret din Focșani.
Consider că în momentul în care am început să fac voluntariat mi-am creionat mult mai bine setul de valori ce mă ajută să mă ghidez în viața. Am învățat să apreciez fiecare lucru pe care îl am și să trăiesc la maxim fiecare moment indiferent de cât de mic și nesimtificativ ar părea. Din fiecare activitate am dobândit noi cunoștințe și mi-am dezvoltat competențele soft.
De asemenea, pe viitor, într-un CV, activitățile de voluntariat sunt considerate de angajator ca experiență profesională.
Prima dată când am auzit despre proiectul Harta Accesibilizării Orașului Focșani nu mi se păruse de interes pentru mine și am lăsat totul „în aer” cumva. După câteva zile însă mi-am amintit de proiect, am început să mă informez exact despre ce este vorba și am descoperit că am înțeles greșit tot ce mi s-a zis. Mi-a plăcut ideea de a vedea exact cat de accesibilizat este orașul nostru și în același timp sa fac ceva pentru a ajuta persoanele cu dizabilități să se orienteze mai ușor în oraș.
Mi-a plăcut extraordinar de mult întreaga experiență dizAbil. Am întâlnit multe persoane minunate cu care am legat prietenii iar cel mai important e că am învățat să fiu mult mai atentă la nevoile tuturor și să ajut cu fiecare ocazie.
Crina Elena Burlacu
Mă numesc Burlacu Crina Elena, am 17 ani, sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic Valeriu D. Cotea și îmi place să ajut oamenii.
Sunt o persoană comunicativă, receptivă, îmi plac mult copii, să călătoresc și, de asemenea, să învăț lucruri noi de la oricine și de peste tot.
Voluntariatul pentru mine este o provocare în care înveți lucru noi, cunoști persoane noi, oameni cu diferite filme de viață pe care ești bucuros că le-ai urmărit.
Până să mă implic în acest proiect mai vedeam oameni cu dizabilități pe care îi evitam pentru că nu știam nimic despre ei.
Datorită acestui proiect, la care mă bucur enorm că am participat, am cunoscut persoane cu dizabilități incredibile din toate punctele de vedere de la care am învățat că toți oamenii merită aceleași standarde de viață și același respect.
John Korst
Eu sunt poștaș pe viață, editor de reviste, voluntar și membru al consiliului executiv al unei organizații media comunitare. Am creat un program care a trimis zeci de mii de cărți în limba engleză din S.U.A. în școli și biblioteci din România. De asemenea, țin voluntar cursuri de limba engleză conversațională.
Voluntariatul, pentru mine, este o modalitate pozitivă, productivă de a petrece timpul liber.
Sunt puține oportunități de voluntariat disponibile pentru mine în Focșani, așa că acționez în funcție de cele pe care le găsesc.
Văd în Focșani încercări de accesibilizare, lucrări făcute pe jumătate și deseori scutur din cap din cauza prostiei celor ce fac așa ceva.
Gânduri
Cunoscând acești oameni minunați care au devenit parte a proiectului Harta Accesibilizării Orașului Focșani, cred că ei și alții asemenea lor sunt cei ce pot reaprinde luminița ce nu mai pâlpâie la capătului tunelului nesfârșit prin care parcă trece România.
Recomandări:
Focșaniul văzut din fotoliu rulant sau despre Harta Accesibilizării Orașului Focșani
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.