Despre parintele copilului cu dizabilitati din Romania

Parintele copilului cu dizabilitati din Romania

Se apropie cu rapiditate de varsta la care oamenii se pensioneaza, cu gandul la plimbarile prin parc cu nepotii de mana sau la alte asemenea clipe feerice.

Ea si sotul ei, pensionar deja de cativa ani, nu se pot gandi insa la asa ceva. Asemenea clipe de bucurie, normale pentru cei de varsta lor, nu isi vor gasi niciodata lacas sub acoperisul lor.

Poate va ganditi ca formeaza unul din acele cupluri ce nu au copii… Nicidecum.

Au copii si nu sunt nici macar plecati in alte tari pentru o viata mai buna.

Au doi copii, adulti de altfel, cu dizabilitate intelectuala grava. Doua persoane cu trupuri de adulti dar cu capacitatea de relationa si de a se autoadministra a unor copii de trei ani.

Asa ca ei, parintii, nu se pot gandi, ajunsi la varsta pensionarii, la nepoti sau macar la vreun tratament in o statiune balneara.

Ei poarta zi de zi, clipa de clipa, grija copiilor lor. De peste 20 de ani. Copii ce au nevoie de supraveghere si ajutor non-stop. Dar nu se plang de asta. O fac din dragoste. Sunt fii lor si pentru ei sunt cei mai buni copii.

Si nimic nu li s-ar parea prea greu daca nu ar avea parte, pe langa toate astea, si de jignirile celorlalti. Doar au doi copii handicapati… Si primesc salariu de asistent personal si indemnizatie de handicap. Statul le da o multime de bani fara sa faca nimic.

Cand a mers sa ia ultimul salariu, o angajata a primariei a avut grija sa o informeze pe mama:

Stii ca v-a crescut indemnizatia? S-a facut 450! si se apuca sa noteze pe hartie in fata sarmanei femei: 1162+450=1612 . Aproape 17 milioane, concluzioneaza aceasta ca si cum ar fi dat acesti bani din propria poseta.

E greu sa intelegi ce nu cunosti

Dar cum ar putea sti aceasta prin ce trece parintele copilului cu dizabilitati. Cum ar putea cunoaste nelinistea continua a mamei in clipele in care e nevoita sa plece de acasa cu cate vreo problema sau ceasurile in care ea si sotul se gandesc in tacerea noptii ce se va intampla copiilor cand ei nu vor mai fi, ascunzandu-si in intuneric lacrimile.

Multi nu reusesc sa inteleaga ca parintele copilului cu dizabilitati ar renunta bucuros la orice ajutor primit de la stat daca viata pruncului lui ar fi altfel… Fara obstacole si umilinta!

 

Pe aceeasi tema va recomand sa cititi si

Jertfa unei mame

Ei cui apartin?

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*