Colibița, marea de la munte

Colibița, prima întâlnire

Am văzut prima dată Colibița in urmă cu doi ani.
Munte și ,,mare” in același loc!
Nu mai văzusem niciodată ceva atât de frumos!
Privești peisajul și te simți binecuvântat că ești cumva părtaș la măreția naturii, măcar și pentru câteva ore.

Colibita-vasi-prunila

Foto: Vasile Prunila

Scurtă prezentare

Colibița este un sat din comuna Bistrița Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud. Localitatea este așezată pe Valea Bistriței, între Munții Bârgău și Munții Călimani.

Lacul Colibița este unul artificial şi a fost realizat pe locul unei foste localităţi. 

În anul 1979, satul este strămutat pe dealurile din apropiere, la Miţa, întrucât încep lucrările hidrotehnice, rezultatul acestora fiind acoperirea vetrei satului şi apariţia lacului de acumulare. Mai exact, pe râul Bistriţa Ardeleană se construieşte un baraj şi astfel ia naştere actualul lac Colibiţa, cu scopul de a alimenta cu apă localităţile de pe Valea Bârgăului.

Localitatea Colibiţa, situată la o altitudine de 800 de metri, a luat naştere în urmă cu peste 150 de ani. În anul 1850, pe locul unde acum se află lacul de acumulare, erau doar 14 locuitori, care şi-au amenajat acolo un gater şi o biserică. 
Numele de Colibiţa vine de la „colibe“, locuinţele temporare construite de primii ciobani care au transformat, fără voia lor, acest loc pitoresc într-o localitate.

În jurul anului 1918, în micuţul sat de la poalele Munţilor Bârgăului şi Călimani vine tâmplarul de origine germană W. Ianitchi, care vede potenţialul localităţii şi construieşte aici mai multe vile pentru saşii din Bistriţa. Prima vilă este construită în 1922, aceasta punând bazele unei staţiuni din ce în ce mai căutate.

Vilele şi casele de vacanţă sunt completate de aşezăminte construite de către locuitorii văii Bârgăului, aşa se face că, în 1966, localitatea are deja 689 de locuitori, pentru ca în 1974 să ajungă la 818. Locul este luat în calcul pentru relaxare şi tratament încă din 1925, când o asociaţie de medici din Cluj construieşte un sanatoriu care a funcţionat până în anul 1944, când a fost incendiat. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, Colibiţa ajunge oaza de sănătate a studenţilor, orfanilor şi elevilor din întreaga Transilvanie.

Strămutarea nu a dus la dispariţia totală a satului, ci din contră la dezvoltarea acestuia în noua locaţie. După construirea lacului de acumulare apar primele vile de vacanţă pe malurile acestuia, iar Miţa, localitatea care îi adăposteşte pe cei strămutaţi, începe să fie numită Colibiţa. 

Impresii

În aceasta vacanță am revenit sa vedem locul ce ne cucerise în trecut.

Dacă la vizita precedentă admirasem peisajul doar de la înălțime, acum ne-am propus să-l vedem și din alt unghi și am coborât până la baza lacului.

Pe malul lacului sunt construite vile și terase iar proprietarii și-au împrejmuit proprietățile limitând astfel accesul spre lac, așa că se poate ajunge la baza lacului doar pe un drum pietruit, destul de prost.

Astfel Colibița pare un sat împărțit în două lumi.
Una impresionanta, la înălțime! Cu hoteluri și pensiuni luxoase ce au o vedere magnifică și una jos, pe malul lacului, cu campinguri modeste, praf, pietre și mâl.
Două lumi ce trăiesc din turism, unite simbolic de trenulețul ce străbate Colibița satisfăcând dorința de frumos a celor din alte zone ale țării sau de bărcuțele și hidrobicicletele ce plutesc pe suprafața albastră a lacului.

Colibita

Recomandări

Sovata, tărâmul lacurilor

Soveja, revedere după 30 de ani

Be the first to comment

Leave a Reply